Toate păcatele mele de mamă

Că am închis ochii și mi te-am imaginat fără tine,
Că mi-am astupat urechile și liniște am vrut cu ardoare,
Că n-am mai vrut să îți răspund, că n-am mai vrut să mă întrebi

Că mi-am dorit libertatea de multe ori,
Că mi-a fost dor de mine dinainte,
Că mi-a fost nesigur și ciudă
Că nu mi-ai fost de ajuns.

Că m-am gândit de ce
Și pentru ce
Și de ce mie.

Că nu am înțeles,
Că nu te-am ascultat,
Că n-am știut răbdarea să o joc pe degete,
Că am vrut să crești odată.

Că m-am gândit tu de ce încă nu
Și m-am uitat la alți copii,
Că la mână ți-am mai dat drumul,
Că din ochii tăi m-am mai ferit

Că am plecat prea devreme,
Că am venit prea târziu,
Că m-ai văzut certând,
Că m-ai găsit furtună.

Că m-am grăbit,
Că am uitat,
Că am țipat,
Că am spus vorbe ce-au tăiat

Că nu te-am ținut,
Că nu m-am oprit,
Că nu te-am privit
C-am lăsat timp de durut

Și pentru un păcat
O bucată de inimă din mine.

Și pentru fiecare păcat
Ia, te rog, la schimb, inima mea toată

Dac-o vei deschide într-o zi,
Vei vedea acolo tot
Și toate camerele
Mărturisiri, nevoi, dorințe
Și-n toate păcatele din ea
Nu vei vedea ceva –

Nu vei vedea,
Nu vei găsi
Pata
De neiubire,
Pentru că până și-n păcate te-am iubit nemaiputând

Nu e corect să-ți spun că atât am putut
Sau că atât am știut,
Dar singura dreptate ce-mi aduc
Ca să-mi caut absolvire
E inima asta pe care mi-o deschid ție
Cu mâinile spălate,
Cu mâinile curate,

Iartă-mă, dacă poți –
Nu mă ierta dacă nu poți,

Dar ține-mi puțin în mâinile tale
Inima asta plină de păcate

O auzi cum bate, vinovată,
Pentru tine toată?

Eu am simțit să fac ceva. I-am citit versurile șoptind băiețelului care doarme acum lângă mine. Plâng. E bine, se simte ca o spovedanie.
Încercați și voi…

Foto credit: Pexels.com