Barbie e genial(ă) – mai ales dacă ești mamă (și nu numai!)

Barbie e genială mai ales dacă ești mamă. Barbie e genială și dacă ești femeie, adolescentă (o vârstă mai mare), tată, bărbat, iubit sau iubită, ființă umană.

Iar acum vobesc de film. Filmul Barbie e genial. Chiar m-a surprins. Aș spune că e un fel de dramă îmbrăcată fancy în Barbie. Un fel de cutie roz impresionantă, cu sclipici, (de tipul celor cu Barbie pe care le vedeam în vitrine când eram mici), pe care ți-o dorești enorm, ajungi să ți-o cumpere mama, iar în momentul în care deschizi cutia și o eliberezi pe Barbie din ea iți dai seama că păpușa nu e una reala, ci un fals.

După părerea mea, Barbie este impecabil regizat, desigur – este nevoie poate de o (tonă) de răbdare ca să îi înțelegi metaforele de care este plin filmul la tot pasul, mesajele puternice și expresive, jocul actorilor și sentimentele oamenilor. Pentru că Barbie pe lângă succesul de marketing senzațional pe care l-a avut și încă îl are (sălile de cinema sunt încă pline), este un film de viață și despre viață, tratând numeroase subiecte vulnerabile.

Barbie e ca o oră de terapie, dacă vreți să spunem așa. Acum, câteva cuvinte despre actori – Margot Robbie e focoasă (o știam de la celelalte roluri ale ei) și frumoasă, mi s-a părut că i se potrivește rolul acesta mănușă. Dar am descoperit-o și emoțională și profundă, mi-a plăcut mult de la început până la final.
Ryan Gosling zici că este un pachet promoțional de Photoshop, arată foarte bine, nu m-a dat pe spate din alte puncte de vedere, dar ce să facem – cam asta face “Ken”. Lăsând gluma la o parte, a jucat bine și el.

Acum, aș vrea să vă zic câteva cuvinte despre ce nu este Barbie și de ce să nu mergeți la acest film (în caz că mergeți cu nu știu ce așteptări)

Barbie nu este un film pentru copii. Repet, cum am spus mai sus, este un film (și) pentru adolescenți. Dar l-aș recomanda celor care citesc destul de mult, care au răbdare și care pot interpreta dincolo de un ecran, de actori, de personaje, de “ambalaj”.
Barbie nu este un film feminist.
Barbie nu este un film la care să mergi daca vrei să “hahaha” și atât.
Barbie nu este un film despre păpuși. Ci cu păpuși.
Barbie nu este un film la care să mergi dacă nu ai răbdare, dacă nu ai o parte filosofică în tine, dacă ai așteptări de comedie romantică (ieftină), dacă crezi că te duci și te relaxezi.
Pentru că Barbie e un film de…
Gândire.
E un film de emoție.
E un film de zeci de metafore.
E un film cu simboluri, cu interpretări, cu realitate și dincolo de realitate, e un film cu bune și cu rele, e un film dozat cu toate cantitățile vieții, în toate măsurile posibile.

Iar acum, aș vrea să vă povestesc puțin despre temele pe care le dezvoltă filmul, încercând pe cât posibil să nu dau spoilere (pentru că eu chiar vă recomand filmul, merită să îl vedeți).

Barbie vorbește despre maternitate și despre a fi mamă

E o temă foarte emoționantă în film, pentru că mama ajunge să se joace cu păpușile cu care se juca împreună cu fetița sa atunci când era mică. De ce face mama acest lucru? Pentru că bebelușul acela, fetiță, a devenit acum copilă, tânără, adolesentă, în curând femeie. Mama nu mai are acces la partea aceea din ea, la un univers întreg care i-a fost odată total doar al ei. Așa că unicul fel în care încă poate avea acces total la copilul său de odinioară e prin joaca aceasta cu păpușa Barbie. Spuneți-mi, cine nu s-a jucat cu mami și cu Bărbie? Cine ne cumpăra Bărbie? Cine ne ajuta să îi facem hăinuțe? Cine le cosea? Cine era Moș Crăciunul care venea cu încă o Barbie?

Barbie vorbește despre tristețe

Mama al cărei copil i se desprinde de ea, începe să deseneze păpuși Barbie triste. La un moment dat fata ei tânără observă lucrul acesta, desi mama neagă și îi dă o replică (fantastică, după părerea mea), și anume (redau din amintire): Ai desenat aceste Barbie exact așa cum ești tu, mama, dar așa cum te prefaci că nu ești. 

Și m-am gândit de câte ori am făcut și facem acest lucru față de copiii noștri. Și încă o replică bună de tot: Noi, părinții, ne dăm puțin mai în spate, ca voi, copiii, să vedeți până unde ați ajuns. Replicile te lovesc în moalele sufletului, mai ales dacă ești părinte.

De asemenea, momentul din film în care lui Barbie (păpușa) încep să îi curgă lacrimi și să realizeze că nu mai este perfectă, este de o vulnerabilitate și de o regie extraordinare. Ar mai fi foarte multe de spus despre tema aceasta, dar vă las să descoperiți în film.

Barbie vorbește despre iubirea de sine și despre relațiile toxice

Barbie îl va învăța pe Ken în acest film cât de important este pentru un bărbat să fie el însuși și să nu fie extensia unei femei. Desigur, bărbatul va realiza și el că femeia este pură emoție, însă învață pas cu pas că o femeie nu e totul în viața unui bărbat. Și da, este în regulă să fie așa.
Ce învață femeia Barbie? Învață că o femeie este multă iubire. Învață să se accepte așa cum este ea. Nu mai e păpușa cu tălpi înălțate, are acum tălpi plate și trebuie să învețe să trăiască în lumea aceasta. Barbie învață cât de frumoasă poate să fie și având celulită.

Barbie învață cât de frumoasă poate să fie și daca este singură, fără un bărbat alături. Barbie învață cât de frumoasă poate să fie și fără toate hainele perfecte din lume, și fără toată frumusețea falsă și efemeră.
Barbie învață mai ales lecția fără de care nu ai cum să ai o relație de iubire trainică în viața asta: învață că nu suntem perfecți și că este în regulă (revelatoare pentru acest mesaj este scena cu bătrânica din statie, nu vreau să vă dau spoiler, pentru că acolo dialogul este sublim).

Barbie vorbește despre Feminin și despre Masculin

Barbie învață că nu e doar o femeie la cratiță sau o femeie care vine și îi aduce berea rece lui Ken și că poate fi mai mult de atât în lumea aceasta. Pe de altă parte, Barbie arată clar că e în regulă să vrei să fii doar mamă și atât și e în regulă să fii avocată, doctoriță, scriitoare, șefă etc și e în regulă daca nu vrei și nu simți să ai copii.

În același timp Ken învață cât de puternic este ca bărbat, cât de cuceritor, dar că toate acestea pot fi nimic dacă nu sunt folosite într-un mod deștept, care să facă sens în lume. Pentru că bărbații dau mult sens în lumea aceasta și au făcut minuni. Vedem în film un Ken capabil de emoții reale, sincere, iar asta mi se pare incredibil. Vedem un Ken care învață că degeaba recurgi la răzbunare atunci când iubești pe cineva, degeaba este furios, pentru că dragostea nu se poate obține așa. În cele din urmă, Ken ajunge și el să își ia acea dragoste din el însuși.

Barbie vorbește despre Perfecțiune

Adică spune clar și răspicat că aceasta NU există și că e în regulă să ne acceptăm așa cum suntem și să ne primim emoțiile, căci ele sunt comoara noastră.

Barbie vorbește despre Copilărie

E o scenă care pe mine m-a impactat în film cel mai mult. Momentul în care vezi cu ochii lui Barbie și simți exact tot ceea ce simte o păpușă. E o scenă tip carusel, de o sensibilitate cutremurătoare, în care pur și simplu se desfășoară imagini, clipe, secvențe cu tot ceea ce trăiește o păpușă alături de un copil, ceea ce vede ea, ceea ce simte ea în mâinile copilașului. Cum este dată în leagăn, cum este ținută în brațe la somn, cum este adusă de tata, cum îi este părul pieptănat de mama și multe, multe sentimente pe care fiecare le-a trăit în viața aceasta dacă ați ținut în mâini o păpușă Barbie.

Barbie… a vorbit și despre mine

Poate de aceea sunt subiectivă și spun că mi-a plăcut. Și poate de aceea îl și recomand. Am avut o relație deosebită când eram fetiță cu păpușile mele Bărbie. Le iubeam. O iubeam pe mama când mi le aducea. O iubeam pe mama când se juca cu mine și cu Barbie. O iubeam pe mama când făceam hăinuțe. Mi-am făcut atâtea prietene cu Barbie. Cu prietena mea cea mai bună (bună, Sandra, sper că mă mai citești!) mă jucam cu Barbie.

Barbie a fost la un moment dat lumea mea. A fost păpușa care nu m-a lășat să plâng după mami. A fost păpușa care în multe momente i-a luat locul mamei mele atunci când ea nu putea să fie acolo. Barbie a fost mama și tata. Barbie am fost Eu. Barbie a fost păpușa mea frumoasa. Și Doamne, cât de frumoasă era!

PS: Mergeți la film și aștept cu drag părerea voastră.
PS2: Această recenzie este una prea puțin, am subliniat doar unele dintre temele care m-au impactat personal, Barbie vorbește și despre lumea corporațiilor, a șefismului, despre discriminare, despre bullying și despre multe altele.
PS3: Barbie a fost inspirată dintr-o fetiță pe nume Barbara. Sa-i citiți povestea, aici!
PS4: Cine a avut Barbie? 🙂

Credit foto: pexels.com