Te voi iubi pân’ la sfârșitul lumii

Te voi iubi pân’ la sfârșitul lumii. Se va opri tot la un moment dat și o să îmi văd viața, toată viața o să mi-o văd prin fața ochilor. Nu o să mai conteze nimeni și nimic atunci. Doar că te-am adus pe tine pe lume.

Te voi iubi pân’ la sfârșitul lumii. Pentru că lângă tine și în ochii tăi, niciodată, dar absolut niciodată nu m-am simțit criticată. Nu m-am simțit a nimănui. Nu m-am simțit singură. Nu m-am simțit o oarecare. Pentru că am fost mamă de fiecare dată.

Te voi iubi pân’ la sfârșitul lumii. Pentru că o să mă faci să vreau să trăiesc mai mult și azi, mult mai mult și mâine și poimâine și răspoimâine și apoi o s-o iau de la capăt, pentru că tu ești capătul până unde e în stare să mi se prelungească sufletul. Capătul ăla despre care nu vorbește nimeni, pe care nu-l cunoaște nimeni, doar o mamă care are un copil.

Te voi iubi pân’ la sfârșitul lumii. Și atunci o să îmi amintesc nopțile în care nu am mai vrut să-ți dorm alături, zilele în care m-am grăbit să te cresc, să crești, anii în care mi-au scăpat amintiri printre degete.

Te voi iubi pân’ la sfârșitul lumii. Și de va fi să rămân fără tatăl tău, și de va fi să mă ai doar pe mine, te rog să nu uiți asta niciodată.

Te voi iubi pân’ la sfârșitul lumii. Voi fi aici până la ultimul tău pas în casa asta. Voi fi aici până la ultima poveste de noapte bună în patul ăsta. Voi fi aici până o să îți iei ghiozdanul în spate și o să pleci pe ușa asta. Voi fi aici și când tu nu o să mai fii în casa asta.

Te voi iubi pân’ la sfârșitul lumii. Și mă vor lua într-o zi și mă vor coborî undeva, dar eu voi avea în minte și-n gând, copile, tot ce am strâns în brațe, tot ce am strâns la piept, tot ce am schimbat la mine prin tine.

Te voi iubi pân’ la sfârșitul lumii. Poate nu voi fi singura care o va face și cu siguranță nu vor fi, dar, copile al meu, lasă-mă să îți spun că voi fi singura care te va iubi cu inima asta de mamă și doar cineva care o să aibă inimă la fel ca a mea, de mamă, va înțelege despre ce vorbesc.

Te voi iubi pân’ la sfârșitul lumii. Acolo o să mă dezbrac de tot. De păcate și greșeli. O să uit de tot. De mama mea și de tatăl meu care nu s-au mai iubit și m-a durut. De oameni care m-au părăsit și m-a durut. De prieteni care au plecat prea repede și m-a durut. De bătrâni care s-au dus la cer și m-a durut. Și atunci, în clipa aia când nu o să mai am nimic, o să pot să plâng, copile, cu toate lacrimile din lume, aceleași lacrimi pe care le-am plâns când te-ai născut.

Lacrimile de fericire ale unei mame care ți-a dat viață și care-n momentul ăla a știut că te va iubi până la sfârșitul lumii.

Pân’ la sfârșitul lumii.
Te voi iubi.