O lecție despre copilul meu în urma testării la Romanian Gifted School

În vara l-am testat pe Marc (3 ani și 9 luni) la Romanian Gifted School și aș vrea să vă povestesc mai multe despre ce este această testare și ce presupune.

Ce este testarea prin metoda WISC (Scala de Inteligență Wechsler pentru Copii)?

WISC= test de inteligență care măsoară abilitățile intelectuale ale unui copil și cinci domenii cognitive.

Romanian Gifted School este o școală dedicată copiilor cu abilități înalte din România. Când vorbim de copii cu abilități înalte, aș vrea să fiți atenti la acest fapt: nu ne referim la genii, ci la copii talentați.

De ce aș face o astfel de testare? Nu este copilul meu PREA MIC pentru așa ceva? (ăsta a fost și gândul meu inițial când tatal lui Marc mi-a propus asta, vă zic drept, m-am uitat ca vițelul la poarta nouă).

Păi nu, nu ar fi trebuit să ma uit așa la el, pentru că ulterior am avut aceste informații:

• scopul testării este identificarea profilului psihologic al copilului;
• acest tip de testare este un demers știinţific centrat pe cunoașterea aprofundată a copilului;
• testarea iniţială oferă informaţii cu privire la coeficientul de inteligenţă congnitivă (IQ), emoţională (EQ), socială (SQ)și comportamentală din suma probelor selectate din teste – teste cognitive, de personalitate, aptitudinale;
• în urma testării iniţiale se generează un profil psihologic elaborat, care oferă psihologului o imagine clară asupra:

– Cum face față copilul meu diverselor sarcini de lucru? (poate chiar simple activități din casă, de la grădiniță, din viața de zi cu zi)

– Care sunt acele situații în care copilul meu dă randament bun și cum fac să mențin acest randament, fără a mă duce înspre extreme?

– Care sunt situațiile în care copilul meu se confruntă cu anumite frici, limitări, greutăți, obstacole și cum pot face eu, ca părinte, să intervin, să îl stimulez, să îl ajut, astfel încât să îi dau voie și lui să se dezvolte și să capete încredere în el însuși?

FOARTE IMPORTANT!

Testarea în cadrul Romanian Gifted School nu este un test care evaluează cunoștințele școlare, ci modul în care copilul procesează informația.

Cât dureaza testul? Copilul meu nu va sta pe scăunel atât! (ultima parte am gândit-o și eu!)

Testarea durează cel mult două ore, iar raportul WISC IV este primit de părinți în aproximativ două săptămâni.

Bun, și să ne intoarcem la testarea lui Marc, experiența noastră. Știam din capul locului că nu va rezista să stea într-un loc 2 ore, însă psihologul evaluator mi-a spus că este în regulă și perfect normal să nu stea atât.

Marc a stat aproximativ 45 de minute în cadrul testării care s-a realizat doar prin joacă. Astfel, vreau să vă spun că testarea nu are loc doar la masă și la scaunel, copilașul va fi integrat în multe activități de joacă (Marc a desenat, colorat, sortat cuburi, joacă liberă, joc de strategie, activități de motricitate fină, puzzle, joc de rol).

Într-adevăr, după 45 de minute, eu și soțul meu am fost sunați, pentru a-l lua pe Marc. Își pierduse răbdarea, nu mai voia să stea în încăpere, simțea nevoie de explorare și în afara ei. Menționez că era prima oara când am fost acolo, Marc nu cunoștea locul sau oamenii. Dacă la început am privit puțin confuză situatia, pentru că Marc era destul de agitat, psihologul ne-a exprimat că nu avem de ce să ne facem griji, că sunt reacții normale și că cei mici au grade diferite la frustrare (la Marc frustrarea apăruse și escaladase în urma unui joc la care regulile nu au fost cum își dorea el). Mi-am dat seama că noi acasă de multe ori îl lăsăm să câștige când ne jucam toți împreună, pentru că altfel se supără extrem de rău. Am întrebat-o pe doamna psiholog dacă procedăm greșit.

Mi-a spus așa: până la vârsta de 4 ani, ei sunt regii, ei cuceresc tot, sunt eroii. După vârsta de 4 ani, situația se întoarce la 180 de grade.

Trebuie să îi lăsăm să și piardă, să vadă cum se simte acest lucru, iar noi trebuie să le arătăm că și pierderea e normală, că face parte din joc, că uneori poți câștiga, alteori poți pierde. Și mai trebuie să fim lângă ei în procesul de manifestare și de creștere sau scădere a frustrării. Au nevoie de noi, să le fim ghizi și sprijin, dar asta nu înseamnă că nu trebuie să le dam și lor voie să experimenteze această experiență cu care se vor mai tot întâlni de-a lungul vieții lor: pierderea.

Unde se realizează aceasta testare?

Testările sunt individuale și se realizează în București (str Teodosie Rudeanu Nr. 15A, Zona Banu-Manta – Primăria Sectorului 1). Copiii nu au nevoie de o pregătire prealabilă testării psihologice și dacă dați click aici vedeți mai multe detalii despre testările preșcolare, unde a fost încadrat și Marc.

Ce își dorește Romanian Gifted School prin aceste testări?

Ne dorim tare mult să venim în ajutorul copiilor talentați și a părinților lor ca ei să știe cât mai bine ce tip de școală le este benefică. O precizare: aici nu este vorba despre copiii supradotați, nu vorbim (neapărat) de genii, ci de talente.

În urma testării, am primit și raportul de evaluare pentru Marc și aici vreau să vă descriu amănunțit ce s-a urmărit:

• Analiza nivelului cognitiv/ intelectual (atitudine, comportament, înțelegere)

– dacă Marc a manifestat curiozitate si inițiative;
– dacă rezolvă problema într-un mod creativ;
– dacă este atent la detalii;
– dacă participă la activitate, dacă este orientat spre un anumit scop;
– dacă își menține interesul pentru o anumită activitate;
– dacă are o reacție obișnuită la frustrare (aici mai avem de lucru, vă povestesc mai multe spre final, la sfaturile pe care le-am primit de la psiholog);
– dacă proceseaza informația peste medie;
– dacă înțelege instrucțiunile;
– dacă are un ritm de lucru adecvat;
– dacă realizează independent o sarcină de lucru;
– dacă respectă reguli (și la partea aceasta mai avem de lucru, vă povestesc în continuare);
– dacă acceptă limite;
– dacă demonstreaza gândire probabilistică;
– dacă are spirit investigativ;
– dacă manifestă claritate și precizie în formularea ideilor.

• Analiza nivelului socio- emoțional (personalitate, relații interpersonale, ințeligența emoțională și socială)

– dacă conștientizează trăirile emoționale proprii;
– dacă transmite adecvat mesaje cu încărcătură emoțională;
– dacă manifestă empatie;
– dacă denumește emoții și înțelege cauza și consecințele emoțiilor;
– dacă folosește strategii de reglare emoțională adecvate vârstei;
– dacă își afirmă propriile opinii;
– dacă inițiază, dezvoltă și menține relații sociale cu ceilalți;
– dacă inițiază contacte verbale/ nonverbale;
– dacă participă la acțiunile grupului;
– dacă oferă ajutor;
– dacă poate comunica;
– dacă își controlează bine impulsurile (aici mai avem de lucru 😊);
– dacă se manifestă creativ;
– dacă se simte confortabil și în ipostază de colaborare și în cea de competiție.

Toate aceste aspecte au fost notate pe o scală de la 1 la 5 în urma evaluării lui Marc.

De asemenea, am primit o aprofundare a profilului lui Marc în ceea ce priveste dezvoltarea sa emoțională.

Raportul de evaluare a venit însoțit de caracterizarea lu Marc prin concluziile psihologului, iar partea care ne-a ajutat foarte mult pe noi ca părinți rămân sfaturile și recomandările acestuia. Aceste sfaturi chiar dacă sunt scrise, cuprinse și detaliate în raport, ulterior evaluării am avut o discuție telefonică împreună cu psihologul care l-a testat pe cel mic și cu directorul Romanian Gifted School pentru a ne fi clarificate, mie și tatălui și pentru a ne ghida întru împlinirea lor.

Una dintre cele mai frumoase lecții despre copilul meu am primit-o de la psihologul evaluator, care mi-a spus așa: vorbiți întotdeauna cu el, cu copilul vostru. Vedeți ce se ascunde în spatele oricărei reacții, oricărei crize de plâns, oricarei nemulțumiri. Vedeti ce îl macină, ce l-a determinat să facă asta sau cealaltă, nu încercați să îl întrebați veșnicul DE CE ai făcut asta, ci încercați să vedeți și să analizati procesul prin care cel mic a ajuns acolo.

Și atunci am realizat că oamenii ăștia ai noștri foarte mici de multe ori, de foarte multe ori, de fapt cară după ei bagaje prea grele și au nevoie de noi ca să le mai scoatem din când în când din greutate, să le-o măsurăm, să le-o facem pe măsura lor. Nu e important de ce un copil își pierde răbdarea, ci e important să vedem dincolo de momentul în care ajunge pur și simplu să i se întâmple. Care au fost factorii care au provocat asta, ce i-a lipsit, ce a avut prea mult și mai ales, cum fac eu ca părinte să îl înțeleg?

Am învățat că este important să vorbesc cu el, să îl ascult, să îi dau timp să îmi răspundă, să nu îi pun eu cuvinte în gură și gânduri în minte.

Am învățat să vorbesc cu el ca să îl pot asculta, să îl pot vedea, să îi dau dreptul și să îl las să fie el.

Am învățat că nu este de ajuns să fiu acolo doar fizic, ci este de ajuns să știu ce să fac pe mai departe, astfel încât copilul meu să fie bine emoțional.

Am învățat că sunt atâtea mii de motive pentru care lor, copiilor noștri, le poate fi greu și că pentru fiecare motiv în parte există lipsă de prezență, lipsă de înțelegere din partea părintelui și ca să schimbam asta vine cu exercițiu si vine mai ales cu a privi cu alți ochi problema: cu ochii copilului nostru. Cum aș fi vrut eu atunci când eram mi se vorbească? Cum aș fi vrut să fiu ascultat? Cum aș fi vrut să fiu înțeles? Cum aș fi vrut să fiu ajutat?

Pishologul m-a îndrumat ca mereu să încerc să aflu de la el ce anume a declanșat frustrarea, de unde din corp îi vine supărarea.

Mi-a mai spus așa: când simțiți că vă încalcă limitele, că nu acceptă anumite reguli pe care dvs. ca părinte le considerați importante și când totul pare că se năruie, este important să îi transmitem copilului așa- eu te iubesc pe tine, dar nu îmi place acest comportament al tău.

Uite, spune-mi un obiect din jurul tău care seamănă cu acest comportament al tău de acum (dacă acel comportament este negativ, evident), iar copilul va alege în funcție de emoția lui din acel moment, un obiect. În cazul în care emoția este de exemplu furia, îl vom invita pe copilaș să pună (chiar și metaforic vorbind) în obiect ceea ce simte el, după care împreună cu el vom spune așa: acum vreau să lăsăm acest obiect deoparte, pentru că mie nu îmi place de el acum. Eu te iubesc pe tine, dar nu iubesc acest obiect (adică furia copilului sau orice alt comportament negativ). Este foarte important ca cel mic să vadă această distincție. Chiar dacă furia este a lui și este în regulă să o simtă, acest exercițiu simbolic îl va ajuta pe el să o transfere, să nu o țină în el, să nu se lase cosumat de ea, să nu rănească prin ea și totodată să înțeleagă că atunci cand este furios nu înseamnă că mama nu îl mai iubește.

Aceasta este lecția pe care am învățat-o în urma acestei testări care nu a fost despre a vedea ce abilitati înalte are copilul meu, ci despre a fi privit dintr-o viziune psihologică, terapeutică și a putea pe mai departe eu, ca părinte, să îl observ, să il privesc, să îl înțeleg.

Dacă este de interes pentru voi, vă las aici un link direct către informațiile pentru testările psihologice pentru copiii de 2-5 ani la Romanian Gifted School, cum a fost cazul lui Marc, dar și către oferta lor educațională.

Credit foto: Arhivă personală, Marc surprins în diverse ipostaze din viața noastră