La tine în casă cum e?

Tu te faci mai mare, eu mă fac mai mică.

Mi-e dor de tine uneori mic, încât să încapi în palma mea, să nu poți pleca de lângă mine.
Mi-e dor de tot ce mi-a fost greu, deși e atât de anapoda și de îngrozitor.
Mi-e dor sa te țin în pântec și să te mângâi prin el.

Mi-e dor să nu îți fie greu sub nicio formă.
Mi-e dor să te văd plângând doar din nevoia de mine, dar poate și acum plângi tot din nevoie de mine și eu nu îmi dau seama.
Cu cât tu te faci mai mare, totul pare mai ușor, se întrezărește libertatea undeva la orizont, dar, spune-mi, de ce tu te faci mai mare, iar eu mă micșorez?

Câte trăiri încap într-o mamă, nu mi-aș fi imaginat. Să poți trăi atâtea stări, să poți să te consumi, să lupți, să urli, să vrei să fugi, să te întorci, să te simți vinovată, să îți fie casa rai, să simți că nu ai mai fost nicicând atât de fericită.

Un copil pentru o mamă vine ca un soare, de undeva din spatele ei. Ea simte la început o căldură ușoară, apoi acaparatoare. Simte cum îi arde spatele și tot interiorul. Te mistuie. Aș vrea să am puterea ca în fiecare zi să pot deschide ferestrele din mine ca soarele ăsta să intre, să treacă și să lumineze.
Nu știu de ce nu țin întotdeauna ferestrele deschise. Și mai ales, mi-e ciudă că le las uneori să se murdărească de praf, de ploi, de fulgere, iar tu stai dincolo de ele și doar aștepți să-ți las razele înăuntru. M-am baricadat acolo singură și mă fac mică.

Tu crești pe zi ce trece, te faci cât un brad, înflorești. La mine în casă e întuneric și nu înțeleg cum nu îmi dau seama de ceea ce pierd. Aleg să plâng,dar asta nu ajută. Nu te ajută pe tine să fii soare, nu mă ajută pe mine să fiu mamă.

Îmi bați la fereastră și eu mă întreb dacă ești tot tu, dacă nu te-ai săturat să vii la nesfârșit și să mă întrebi:
Mami, ai terminat?
Mami, mă ajuți?
Mami, vii să ne jucăm?
Mami, când vii?

Nu aș vrea să citesc asta peste ani și-n casă la mine să nu te fi lăsat să intri, soare.
Abia atunci am să înțeleg că ți-am pierdut anii, că ți-am pierdut bobocii prin care-ai înflorit, că ți-am pierdut bucuriile, descoperirile, minunile.

La tine în casă cum e, dragă mamă? Ai tras obloanele ca să intre soarele?

Photo credit: shutterstock.com

fb-share-icon0