Dar ce-i un părinte bun?

Când o să clipești pentru ultima oară, o să ai gândul ăsta.
Să știi că ai fost un părinte bun. Dar ce-i un părinte bun?

Cărțile ar spune să îi dai cât are el nevoie, nu cât crezi tu că trebuie. În iubire, în viața, în tot.

Dar ce-i un părinte bun? Medicii ar spune că-i acela care îi dă mâncare sănătoasă, care îl culcă devreme, care nu-i uită de vitamine, care îl ferește de boli.

Dar ce-i un părinte bun? Strămoșii ar zice că-i acela mai dur, care-și călește copilul cu pământul, cu boala, cu frigul, cu mai puțină strângere în brațe.

Dar ce-i un părinte bun? Educatorii ar spune că-i acela care știe să-și învețe dinainte copilul o poezie, ordinea cifrelor, un soare colorat în contur, o linie dreaptă, o figură geometrică să recunoască.

Dar ce-i un părinte bun? Preoții ar zice că-i acela care-i arată întotdeauna calea, ținându-l de la spate pe cea dreaptă, pe cea bună, pe cea luminată.

Dar ce-i un părinte bun? Terapeuții ar zice că-i acela care știe cum să măsoare cuvintele, emoțiile propriului copil, dar și pe-ale sale. Care știu cum să le îngrijească, să le împartă, să le negocieze.

Dar ce-i un părinte bun? Eu aș zice că-i omul care plânge dincolo de ușa cu pereții colorați.
Dar ce-i un părinte bun? Eu aș zice că-i omul care s-a spetit ore în șir ca să poată să-i ia jucăria aia de sărbători.
Dar ce-i un părinte bun? Eu aș zice că-i acela care a ridicat vocea, iar apoi și-a mușcat limba.
Dar ce-i un părinte bun? Eu aș zice că-i acela care se mai întoarce încă o dată, din drum, ca omul mic să-și strângă-n brațe.
Dar ce-i un părinte bun? Eu aș zice că-i acela care lasă de la el și astăzi.
Dar ce-i un părinte bun? Eu aș zice că-i acela care s-a gândit prima oară la el. Da, da, la el. Pentru că știe, știe cu totul, că dacă el e bine, copilul său se molipsește de la el.

Dar ce-i un părinte bun?
Cel care nu o să lipsească niciodată?
Cel care o să fie acolo mereu?
Cel care nu stă pe telefon?
Cel care îl face să râdă mai mult?
Cel care se joacă întruna?
Cel care nu întârzie la serbări?
Cel care nu-i dă drumul la mână?
Cel care îi citește mai mult?
Cel care îl învață din enciclopedii?
Cel care îl sfătuiește?
Cel care-l lasă să le încerce, să le simtă?
Nu, nu, haideți să ne oprim.

Totuși, ce-i un părinte bun, mă veți întreba la sfârșit.

Eu zic că un părinte bun e acela care își vede copilul cum crește. Care îl aude cum crește. Care îl simte cum crește. Care îl iubește cum crește.

Eu zic că un părinte bun e orișicine, trebuie doar să-și deschidă sufletul și să lase înăuntru făptura cea mai minunată din viața sa: copilul lui.

Tu, părinte dragă, ce-mi zici? Ce-i un părinte bun?

Sursă foto: unsplash.com