Cât de fericit ești când tu, eu și tatăl tău suntem în aceeași poveste

O fetiță. Și peretele prin care nu poate să audă, dar ceva ajunge la ea. Mama și tatăl ei se cearta. E mică și nu înțelege, dar își simte inima din piept la fel ca ea: mică de tot. Când părinții ei se ceartă, începe să îi fie frică, ar vrea sa fugă, dar nu știe unde. Nu știe ce să facă și cea mai îngrozitoare e vinovăția, pentru că ea nu știe că nu are nicio vină. În povestea asta ei ea îi vede pe mama și pe tatăl ei, două urlete răcnind în aceeași direcție, două mâini ținându-și piedică, îmbrânceli, vorbe rele.
Și se mai vede pe ea. În povestea asta este ea, înseamnă că ea e cauza atunci.
Vezi tu, un copil mereu va crede asta. Mereu va crede că e vorba despre el atunci când tu, mama lui și tatăl lui vă veți certa în fața sa.
Pentru că așa am simțit și eu când eram fetița aceea.

Și e greșit să îi lăsăm să trăiască cu vina asta, cu durerea asta care li se va duce în gât, pe umeri, pe spate, pe genunchi. E greșit să nu le spunem ce se întâmplă, să nu le spunem ce avem, să nu le spunem de ce.

Tu știi că un copil, că al tau copil e împlinit complet atunci când în aceeași poveste este vorba și despre mama și despre tata?

Aveam mereu râca asta cu soțul meu. El petrecea timp cu cel mic, eu petreceam timp cu cel mic, dar rar eram toți trei. Copilașul nostru a mai crescut acum și am reușit să ne repovestim. Exact așa. Am început să fim mai mult în trei, să recuperăm, să vadă la noi ce înseamnă împreună, ce înseamnă o vorbă bună spusă fără ocazie, ce înseamnă să săruți cu drag, ce înseamnă să fii pentru celălalt. Și abia acum îl pot vedea pe copilul nostru cu adevărat. Îl văd în toată fericirea lui și îmi dau seama că pentru oamenii ăștia mici e de ajuns să ne regăsim noi, oamenii mari.

Rețeta pare simplă când o vedem scrisă, când o auzim: vrei să ai un copil fericit, atunci fiți voi fericiți. Știu, știu că fericirea nu vine la oră și la dată fixa. Știu că nu are niciun sens să ne prefacem față de copiii noștri.
Dar mai știu că dacă ei nu văd la noi măcar frânturi de fericire, nu doar că nu își vor aminti copilăria, ci vom rupe din ei, chiar înainte să se nască, iubirea. Și nu e corect. Nu e corect, pentru că din ea atâtea vin…
Din ea pornesc toate.

Așa că atunci când vei simți că nu te mai regăsești deloc în povestea ta de acasă, as vrea să te gândești bine de tot: mai poți fi fericită vreodată cu omul tău? Dacă instinctiv îmi vei spune da, știi ce ai de făcut, nu?
Du-te și ia-ți fericirea și fă-ți copilul fericit.
Povestea asta cu tine și tatăl lui fericiți e cea mai bună poveste pe care o poate citi un copil în viața lui, crede-mă când ți-o zic, ca de la mama la mama.

Sursă foto: unsplash.com