Vă rog, îmbrățișați-vă mai des în fața copiilor voștri, dar faceți-o cu drag și real

Vă rog eu, îmbrățișați-vă mai des în fața copiilor voștri. Dar faceți-o cu drag. Faceți-o real.

Când eram copil, nu îmi amintesc să îi fi văzut de multe ori pe ai mei îmbrățișându-se. Nu știu dacă o făceau mai des în intimitatea lor, însă atunci când îi vedeam, mi se părea cu totul și cu totul special acel moment. De obicei gestul îl iniția tata. Se apropia de mama, îi zâmbea și fie o prindea de talie, fie o ținea de mână, fie o săruta. Mama se fâstâcea adeseori, de parcă ar fi fost prima oara când tata făcea acest gest față de ea. De multe ori îmi lăsăm privirea în jos. Mă făceam că nu îi văd, dar explodam de fericire pe dinauntru. Zâmbeam în mine și eram doar un copil. Nu știam ce înseamnă un sărut, o atingere de braț, o iubire dintre o femeie și un bărbat. Dar copiii înțeleg într-un fel al lor iubirea. O simt. Și se emoționează așa cum le vine lor.

Când fac față de tatăl lui Marc vreun gest de afecțiune, puiul de om nu știe cum să își mai facă loc lângă noi, între noi, pe noi. Nu e gelozie, e un sentiment de bine, de siguranță emoțională care îl invadează și el nu știe cum să îl mai exprime. Așa că simte să ne pupe pe amândoi, să ni se așeze în spate, pe umeri, să fie deasupra noastră amândurora.

Și mă gândesc că în agitația zilelor noastre, sunt atât de puține momente în care ne arătăm dragostea față de partener în prezența copilașului nostru.
Sunt atât de puține momente în care ne strângem de mână.
Atât de puține momente în care dansăm împreună.
Atât de puține momente în care ne așezăm pe picioarele omului iubit și ne lăsăm capul pe spate, ca el să ne mângâie părul. Ce dacă facem acest gest în fața copiilor noștri?

Așa o să învețe cum arată iubirea.
Așa o să învețe cum se mângâie și că dacă îți e drag un om, îl atingi, îl săruți, îl curprinzi, îl ții aproape.
Așa o să învețe că uneori, contactul ăsta fizic de care începem să uitam din ce în ce mai multi și din ce în ce mai mult, este esențial, oameni dragi.
Pentru că orice mi-ați spune, contactul fizic apropie oamenii.

Contactul fizic te asigură că cealaltă ființă te vede, te acceptă, te dorește.
Contactul fizic te face să exiști și o face pe cealaltă ființă să existe.
Doar ați văzut câtă nevoie de contact fizic are un copil, un bebeluș. Dar nu o are doar asupra lui această nevoie. Are nevoie să o și vadă, să o simtă că există cu adevărat în căminul din care face parte.

Pentru că vă spun drept, doi oameni care stau în aceeași casă, dar nu se mai ating, încep să se stingă. Încep să nu mai existe. Încep să moară.
Și nu vreți ca cea mai importantă ființă din viața voastră să vadă asta, nu?
Pentru că l-ați adus pe lume să vadă cât de frumoasă poate fi viața asta.
Iar viața o trăim nu doar prin ceea ce simțim, ci și prin ceea ce atingem și prin ceea ce ne atinge.

Îmbrățișați-vă mai des de față cu copilul vostru.
E cea mai frumoasă amintire pe care i-o puteți lăsa.

Credit foto: freepik.com