Femei care inspiră- Oana Hajos, artistă și mamă (Interviu III)

Oana Hajos. Este o artistă. Este frumoasă, carismatică, încântător de veselă sau cel puțin așa mi se pare mie după cum îmi vorbește. Are trei copii superbi și un câine și au plecat în familie să rătăcească hoinari în lume cu autorulota! Oana este mamă, ilustratoare de cărți de povești pentru copii și inspirație. Dacă nu mă credeți, să vă uitați la logo-ul Micul Marc. Este creat de mâinile talentate ale Oanei. Așa că am simțit să o aduc azi în fața voastră și să o descoperim împreună.

Viața e scurtă, nu merită compromisuri. Am hotărât că vrem mai mult pentru noi, pentru familia noastră. Vrem un orizont extins, vrem trăiri și emoții minunate. Vrem să călătorim, să descoperim lumea. Așa că plecăm.Am aranjat autorulota ca pe o căsuță, timp de un an am buchisit la ea. Nu e gata, dar va fi la un moment dat. Dar plecăm. Noi, Haioșii: Oana, Attila, David, Arun, Evan și Blue vă salutăm! (Haioșii)

Dragă Oana,

1. Cine e Oana femeia? 

Oana femeia este de fapt un copil, care va rămane copil pentru totdeauna. Nu e foarte responsabilă, ci dezordonată și amețită. Pe lângă toate astea, e tare impulsivă și încăpățânată ca un catâr. Na, că m-am descris frumos, așa-i?

2. Dar Oana mama? 

Oana mamă ar face totul pentru copiii ei, ar merge până în cer și înapoi, ar pleca cu ei în lume să le arate căt e de minunată. Ah, uite, că asta chiar am făcut. 🙂

3. Ce faci atunci când simți că nu mai vezi lumina de la capătul tunelului? 

Pot să spun că des se întâmplă să mă pierd în emoții, să țip, să ma exteriorizez. Dar tocmai asta mă ajută să trec peste momentele grele. Respir, plâng, mai urlu la copii, respir iar, și gata. Familia mea mă cunoaște deja și ei știu că după fazele astea, voi fi ok.

4. Cum faci față celei care este și mamă, dar are și o meserie?  

Meseria mea e strâns legată de lumea copiilor, deci pot spune că ei mă ajută mult. Sunt o inspirație zilnică. Chiar de multe ori îmi pozează copiii pentru portretele din ilustrații. În cartea mea veți vedea multe asemănări cu ei.

5. Wow! 3 copii plus un cățel! Cum este, cum te descurci? 

Îi iubesc pe toți. Nu aș putea fără ei. Sunt micul meu haos, un carusel de emoții în fiecare zi. Și acum, când suntem plecați, ma simt și mai apropiată de ei, trăim împreună fiecare secundă. Desigur că ne și certăm, dar și asta are un anumit farmec și multe lecții de viață.

6. Ați luat hotărârea să plecați cu autorulota în lume. Cum s-a născut această hotărâre și cum v-a schimbat viața? Cum a fost în contextul pandemiei cu mobilizarea și toate cele? Și cum faceți? Pur și simplu alegeți un punct de pe hartă și mergeți înspre el? 

De un an deja tot ne pregătim. Am investit mult în autorulotă ca să o putem face locuibilă pe termen lung. Noroc cu soțul care se pricepe la meșterit. El a făcut tot. Pandemia ne-a dat un avânt și mai mare și ne-a arătat că în contextul ăsta, familia, unită, cu copiii în permanență lângă noi, e cea mai bună idee. Nu avem o rută fixă. Pe parcurs ne documentăm și vedem ce e de vizitat și facem traseul pentru maxim 3-4 zile. Am mers foarte încet, am savurat viața nomadă. Nu călătorim mai mult de 2 ore/zi. Si câteodată stăm și o săptămână într-un singur loc, dacă ne place.

7. Cea mai frumoasă amintire a voastră de când călătoriți în acest mod.

Acum când scriu aici se împlinesc două luni de când am plecat. Nu pot spune exact care a fost cel mai frumos lucru până acum. Sunt multe, care se împletesc în fiecare zi. De exemplu, când am vizitat Troia și am văzut multe veverițe, când am mâncat hamsii lângă podul Galata, când am trecut noaptea cu vaporașul în Asia, când am făcut tort de ziua lui David, când eram singurii care se bălăceau în apa caldă la Pamukkale, când am petrecut Crăciunul si Revelionul într-un loc pustiu, lângă o plajă, la 22 grade… si lista de abia începe…

8. Acum…o întrebare mai administrativă. Cum te descurci cu: mâncarea, rufele de spălat, chiar și cu „școala” pentru cei mici? 

Când te gândești așa, din exterior, pare copleșitor. Dar dacă le iei pe rând, nu e așa greu. Eu lucrez la ilustrații pentru cărți, Atti gătește, rufele le dăm la spălătorie o dată la două săptămâni. Școala e mai puțină, dar nu avem vacanțe. Copiii țin câte un jurnal în care desenează și scriu. Asta îi ajută foarte mult să învețe mai multe lucruri. Mai fac cu ei matematică, geografie, engleză, un pic de turcă… :). Și cel mai important, suntem cu ei nonstop și le răspundem la miile de întrebări zilnice, dezvoltăm conversații, povestim despre tot ceea ce vedem.

9. Dă-ne și nouă rețeta ta, magică, Oana. Când ai timp să le faci pe toate? Sau ești pur și simplu un personaj cu puteri ascunse numit MAMĂ? ☺️

Haha, dar nu le fac pe toate. Fac doar ce-mi place. Știi că atunci când faci ce îți place nu muncești de fapt deloc. 🙂

10. Povestește-mi despre o întâmplare când ai crezut că veți renunța la viața aceasta. A fost greu cândva, este? 

Desigur că au fost și momente grele și sunt sigură că vor mai fi. Dar ne provoacă să ne adaptăm, să găsim soluții. Rău a fost când ne-am inundat de patru ori, odată chiar eram singură. Rău a fost când s-a îmbolnăvit Blue și a trebuit să căutăm veterinar. Atti a mers atunci prin ploaie torențială după medicamente, era ud fleașcă. Rău e când dau cu capul de fiecare dată de ceva 🙂

11. Oana, ai scris o carte minunată. Ai compus-o TU, literă cu literă, ai ilustrat-o, adică i-ai dat nu doar suflet, ci și corp. Despre ce este cartea, când ai avut timp de creație pentru ea, cui se adresează și unde o putem găsi? 

Da, am scris o carte cu povești pentru copii. Se numește Poveștile anului, se găsește pe site-ul editurii Signatura și la Cărturești. Cartea are 12 povești, fiecare dedicată unei luni a anului. Sunt întâmplări magice, delicate, cu copii, animale, natură, transmițând un gând bun, o învățătură. Poveștile astea s-au născut în serile când ai mei copii îmi cereau să le “zic ceva din cap”. Astfel am început să tot inventez. Apoi am realizat un proiect cu aceste povești, scrisori cu ilustrații ce puteau fi primite prin poștă, lunar. Într-un final, am cunoscut-o pe Bianca Mereuță, care sub editura Signatura, mi-a publicat cartea. Cât despre ilustrații, mi-a fost tare drag să le fac, știi că eu nu lucrez de fapt niciodată..:)

12. Zi-mi un lucru pe care îl iubești la fiecare copil al tău în parte. Ce are fiecare special? 

Fiecare copil e diferit, chiar și gemenii. David, cel mare, e extrem de sensibil, trebuie să-ți alegi bine cuvintele când vorbești cu el. E iubitor de animale și natură și îi place să observe. E fascinat de tot ceea ce înseamnă apă, ploaie, râu care curge, valuri. Arun, cel mai mare (cu 8 minute) dintre gemeni e dur ca o stâncă. Dar se lipește de mine ca mierea pe pâine.:) El e îngăduitor, săritor, și foarte comic. Evan, cel mic, este extrem de înțelept, ca un bătrân. El vorbește mereu cu un accent serios și de multe ori nici nu știu ce să-i răspund la întrebările lui complexe. Îi place să creeze, să meșterească. Mereu confecționează ceva din orice: carton, frunze, bețe, pământ.

13. Cum dormiți toți, într-o… rulotă? 

Chiar dacă pare mică, rulota noastră e foarte spațioasă. La un moment dat au dormit în ea 4 adulți și 5 copii. 🙂 Are multe paturi, dar în momentul ăsta eu dorm cu Atti în alcove (partea de deasupra cabinei), David într-un pat de o persoană, iar gemenii împart și ei un pat. Oricum e foarte confortabil, avem saltele cu memorie si destul loc pentru fiecare.

14. Ce faceți atunci când unul dintre voi are nevoie de puțin spațiu sau de o gură de aer singur? 

Plimbăm câinele. Blue este bucuroasă de plimbare oricând, așa că e un bun moment de aerisit și liniștit creierii. 🙂

15. Un sfat de la tine pentru femeile, mamele care te citesc acum. 

Nu știu dacă sunt în măsură să dau sfaturi. Nu am nicio soluție magică pentru nimic. Eu fac exact ce vreau și ce ne place nouă, ca familie. Totul ține de priorități. Când îți dorești foarte mult ceva, poți.

Pe Oana și minunatele ei ilustrații care o să vă cucerească pe loc o găsiți pe Facebook aici: Oana Hajos- Art&Design și pe Instagram, aici: Oana Hajos.

Iar dacă vreți să urmăriți aventurile lor cu rulota prin întreaga lume, neapărat trebuie să îi urmăriți aici: Haioșii.

Cartea cu superbă a Oanei, cu povești pentru copii, aici.

Oana, îți multumesc frumos pentru că mi-ai răspuns atât de sincer și plină de veselie și mai ales îți mulțumesc pentru că ai creat logo-ul Micul Marc, pe care îl iubesc de mor!