În ziua când n-o să mai adormi pe inima mea, o să-mi frământ dorul

În ziua când n-o să mai adormi pe inima mea
Înseamnă
că nu mai ești în casa mea,
că bebeluș mai ești doar în fotografii pe undeva,
c-o fată în noapte te sărută
Și că de mine îți mai amintești din când în când.

În ziua când n-o să mai adormi pe inima mea,
Îmi va fi atât de frig, încât o să caut păturica ta de mic
În ea să mă învelesc.

În ziua când n-o să mai adormi pe inima mea
Voi ști că ai plecat,
Că te-ai făcut tânăr și frumos,
Că viața te-a luat în primire
Și că eu nu mai am cum să te întorc.

În ziua când n-o să mai adormi pe inima mea,
O să-mi amintesc cu greu când îmi doream să crești și asta să se întâmple.

În ziua când n-o să mai adormi pe inima mea,
O să îmi fac o cruce pe piept și o să-mi țin mâinile acolo împreunate
Ochii închiși și o să-mi imaginez
Că te-am adus puțin pentru moment
‘napoi.

Și o să-mi mângâi singură pieptul,
O să-mi mângâi singură inima
Gândindu-mă cum odat’ stăteai întins acolo
Și frământai la sânul meu
Și dormeai pe mine
Și visai la viață
Care ți-eram eu toată.

În ziua când n-o să mai adormi pe pieptul meu
O să-mi frământ durerea într-un cozonac
O să-l așez pe masă în ceas de sărbătoare
Și o să aștept să vii.
Să vii, lumină al meu, copil
Pe ușă tu să intri
Să-mi spui să am în tihnă sărbători,
Dar eu la tine să cat cu ochii
Și tu vei înțelege
Acolo, pe un scaun, într-o bucătărie
Te vei lăsa pe pieptul meu
Ca odinioară
Știi ce-mi vei spune?
Nu că-i bine, ci:
Tu, mama, tu, ce frumos miroase în casă!
A cozonac și sărbătoare,
A tine, mama!

În ziua în care n-o să mai adormi pe inima mea,
Te rog mult de tot nu uita de casa ta
În care am fost mereu noi doi,
În fiecare ceas de sărbătoare
Nu conta că aveam sau nu aveam pe masă,
Ci că eram strânși amândoi
Tu stând întins
Pe-un piept de mamă
Eu ascultându-ți inima din piept.

Credit photo: shutterstock.com