Mama, să nu uiți să ne iubim

Tu mi-ai atins pântecul cu mâna. Stăteai în mine, creșteai în mine. Mi-ai fost un fel de binecuvântare pe care nu o primisem niciodată. Pentru că eu nu credeam în binecuvântări sau în miracole.
Din mine ai întins mâna și mi-ai mângâiat pântecul.
Mama, să nu uiți să ne iubim.

Tu mi-ai atins degetul mic atunci când ai venit pe lume. Cu mâna ta strânsă, cu degetele acelea ținute mănunchi ai prins degetul meu. Îmi atinsesei sufletul, copile. Din prima clipa. Asta ai facut. Atât știai venit pe lume.
Mama, să nu uiți să ne iubim.

Tu mi-ai atins fruntea mea cu mâna ta și ai șters de pe ea ridurile vietii, încruntările și nervii. Mi-ai luat toate blestemele din mine. Doar cu o mână de copil.
Mama, să nu uiți să ne iubim.

Tu mi-ai atins nasul, ochii și obrajii. Simțeai că acolo-i pielea ta de-a doua, că acolo-i inima ce te-a născut și sânul de la care ai supt. Că acolo ți-e murmurul în care poți să plângi și să fii trist și să țipi.
Mama, să nu uiți să ne iubim.

Tu mi-ai atins pieptul. Acolo mi-ai frământat la început pielea peticită, apoi, cumva, ai disecat bucata din dreapta inimii cu grijă. Ai intrat. Nu ai mai ieșit niciodată. Și nici nu vreau să ieși vreodată. Pentru că în ziua în care se va întâmpla, eu nu o sa mai pot să exist.
Mama, să nu uiți să ne iubim.

Tu mi-ai atins viața. Ce as putea să vreau mai mult? Cu o mână de copil, să faci atâtea. Cu degetele răsfirate, să stingi dureri tulburi, să împrăștii prea multă dragoste.
Și-n seri că acestea când amândoi capul pe aceeași perna îl punem
Te rog mult
Tu să nu-ncetezi să-mi spui:
Mama, să nu uiți să ne iubim.

Tu mi-ai atins pântecul
Și acum sunt printre stele.

Nu o să uit niciodată să ne iubim.

Photo credit: pixabay.com