Și celor ce se duc, și celor bătrâni și mult iubiți

Mă uit la tine, tinere,
Te văd cum într-astă lume încerci să îți faci loc
Te văd cum fugi de sus în jos
Și tragi la muncă zi de zi
Ca seara-n toi tu să ajungi
La o casă caldă, cu-o femeie și-un copil.

Mă uit la tine, tinere,
Și văd cum timp faci pentru griji
Și văd cum timp faci pentru încruntări
Și văd, continuu, cum timp faci să-ți construiești o casă
Și să îți cumperi cât mai multe.

Și văd, măi, tinere
Cum în timpul tău prea mult
Tu nu mai ai deloc
Pentru cei care contează –
Nu îți mai suni părinții,
Nu îți mai vezi bunicii,
Nu mai scrii celor dragi din colțul tău de inima
Pentru că crezi că ai timp mâine.

Dar ce ar fi ca mâine
Fix în clipa asta deloc să nu mai fie
Și tu să dormi crezând că mâine se rezolvă
Și tu să dormi crezând că mâine suni și îmbrățișezi și scrii celor de departe
Și când ochii-ți vei deschide în frigul dimineții
Vei îngheța
La vestea
Că poate un prieten drag a plecat peste hotare,
Că poate mama ți-e bolnavă,
Că poate unul din bunici s-a dus în ceruri.

Mă uit la tine, tinere,
Și văd cum timpul ți s-a scurs
Văd lacrima de pe obrazul tău
Și un regret imens din piept îți iese (…).

Mă uit la tine, tinere,
Și aș da orice să înțelegi
Că tot ce faci acum și ce trăiești
Se întâmplă o dată doar
Și tot ce ai acum mai drag
Ai doar o dată
Părinți, bunici, prieteni

Mă uit la tine, tinere,
Și-ți spun din pragul vieții, zău,
Mai stai puțin
Oprește-te și uită-te și tu
La cei bătrâni de lângă tine
Știi doar de ce –

Că într-o zi vei fi la fel
Și nu ai vrea ca tânărul din viața ta
Să nu mai aibă timp
De tine.

Credit foto: unsplash.com

fb-share-icon0