Pătura de pe copilul meu

În pătura de pe copilul meu în fiecare noapte îmi las părți din suflet. Îi vorbesc, deși nu mă mai aude, pentru că e plecat în somn și-n vise.

În pătura de pe copilul meu îmi las adeseori lacrimi, dar nu o ud de tot, nu vreau ca el să le simtă pe pielea lui. În pătura de pe copilul meu îmi las suspine, frici și îndoieli, dar încerc întotdeauna să i le arunc de pe el până să adorm, n-aș vrea ca el să le ducă în spate.

În pătura de pe copilul meu îmi văd norocul. Cât de norocoasă sunt să am cu ce îl înveli.
Cât de norocoasă sunt să îi încălzesc trupul.
Cât de norocoasă sunt să pot dormi lângă el într-o seară de luni spre marți.

În pătura de pe copilul meu îmi mărturisesc dorințe, păcate, nevoi și păreri de rău.
Și mi-e ciudă, că în pătura de pe copilul meu de multe ori stau agățate prea multe regrete în loc de recunoștințe.

În pătura de pe copilul meu îmi plâng ochii, și tot în pătura asta mi-i șterg.
În pătura de pe copilul meu îmi scot în fiecare noapte sufletul și nu mi-e frică deloc. Știu că nu îl vede nimeni, dar acolo, întinzându-l pe copilul meu, îl simt în siguranță. Îl simt slăbit, dar mai ales îl simt iubit. Copilul meu de sub pătură respiră, iar eu îmi las acolo pe el, ore întregi, sufletul deschis. Mă întreb de ce am greșit, de ce nu am avut mai mult timp, de ce nu m-am oferit mai mult. Mă întreb cine sunt eu, părintele acestui omuleț de sub o pătură.

În pătura de pe copilul meu, stau cu urechea aplecată și ascult cea mai mare liniște de pe pământ.
În pătura de pe copilul meu e atâta pace, că aș putea desena o lume de copii râzând și jucând.
În pătura de pe copilul meu încep să-mi croșetez ridurile și mi se deșiră anii. Mi-adun pe toți de acolo și văd câți dintre ei au fost buni și câți dintre ei au fost răi.
Și încep să plâng ca o fraieră ce sunt. Da’nu plâng de tristețe, nu, știi de ce, copile?

Căci pătura asta ce te ține pe tine e toată din ani buni, din ani plini, din ani vii, din ani în care am cunoscut fericirea cum nu mi s-a dat niciodată s-o cunosc.

În pătura de pe copilul meu mă ascund adeseori și tac. Închid ochii și mă simt
Cel mai fericit om de pe pământ și
De dincolo de el –

Mă simt copil iubit și eu

O mamă

Credit foto: unsplash.com

fb-share-icon0