O mamă în noaptea dintre ani

Ești mic
Și-mi amintesc cum te-ai născut într-un noiembrie
Și apoi a urmat decembrie
Și noaptea aia dintre ani
În care tu stateai pe mine
Și plângeai
Și plângeam și eu
Și mă gândeam,
Ce Revelion.

Si-apoi a trecut fix un an și iar a venit noaptea aia
Și voiam să te țin treaz
Să vedem și noi artificiile pe cer,
Dar ai adormit
Ai adormit cu zece minute înainte de miezul nopții
Și eu am stat lângă tine
Și m-am gândit din nou:
Ce Revelion!

Și a mai trecut încă un an
Acum era Revelionul ăla în care am dansat împreună
Și ai stat până după 00 noaptea
Și dansam cu tine în brațe
Și cu tatăl tău care ne ținea în brațe pe amândoi,
Dar tu ai adormit imediat după,
Și am căzut toți îmbrățișați așa pe pat
Ne-am trezit a doua zi
Și iar m-am gândit
Ce Revelion.

Și încă un an
Și încă un an
Și încă un an

Și am gândit de fiecare dată
Ce Revelion
Ca și cum nu eram toți sănătoși,
Ca și cum nu eram toți împreună,
Că și cum nu eram fericită
Ce Revelion!
Așa mi-am spus
Nemulțumită
Și lacrimile mi se prelingeau în rujul roșu
Și atunci mi-am șters buzele
Și-n fiecare noapte dintre ani
Ca și acum,
M-am așezat lângă tine, copile,
Lângă sufletul tău,
Lângă aerul cald ce vine din tine

Și-mi vine să zic
Ce Revelion,
Dar nu mai zic
Pentru că aud artificiile urlând afară, însă
Peste ele se aude tare, și mai tare, inima ta bătând în somn
Și atunci realizez
Că poate asta e tot ce contează cu adevărat
Poate inima asta a ta care bate
Peste artificii,
Peste lume,
Peste univers
E tot ce contează
E tot ce mă face să alerg spre noul an care vine
Cu picioarele desculță
Goală
Cu speranțele în păr și-n piele
La fel cum eram în ziua în care tu mi-ai venit pe lume
Și dacă or să mai urmeze nu știu câte Revelioane din acestea, nu mai contează