Mă învinovățesc uneori, dar de cele mai multe ori mă îmbrățișez

Să știu că am închis astăzi ochii și că ți-am fost cum ai avut nevoie.

Să știu că am avut nu toată răbdarea din lume, dar poate cât ți-a trebuit ție încât să știi că sunt acolo.

Să știu că azi nu am mai țipat deloc. Să știu că azi nu am mai stat cu ochii-n telefon, absentă lângă tine.

Să știu că azi am știut să-mi frământ mai bine emoțiile, ca să le pot ține în frâu pe ale tale.


Să știu că sunt multe zile în care mă învinovățesc. Dar să știu că sunt de două ori mai multe zile în care nu o fac. Zile ca acestea, în care mă simt cea mai bună mamă pentru tine, a ta. Așa cum sunt eu. Cu sufletul pe afară, cu grijile în păr, cu temerile atârnate de gât, să știu că am fost bine față de tine.

Asta da, pentru mine e cea mai frumoasă medalie din lume. Am câștigat ceva ce nu poate să îmi ia nimeni,absolut nimeni. O victorie atât de uriașă, încât zbor, plutesc și râd a fericire.

Să știu că îmi pare rău de atâtea ori, dar îmi pare și bine de mai multe ori.
Să știu că azi m-ai sărutat așa, de nicăieri, pe un obraz, și-n sărutarea asta a ta eu am simțit cum crești, cum zbori, cum râzi.

Mă învinovățesc de multe ori, dar de cele mai multe ori mă îmbrățișez. Și așa defectuoasă cum sunt, îți spun că te iubesc cu toți porii din mine.
Măi, copile, te iubesc cu o inimă ruginită că vai de ea, dar chiar nu mai contează.

E bună și iubirea asta, văd, căci altfel nu s-ar simți așa.

M-ai sărutat pe un obraz. Și mie îmi venea să mă strâng pe mine în brațe. Făcusem treaba bună-n ziua aceea.

Credit photo: Unsplash.com