Îmbrățișează-mă, prietena mea dinainte de copil, am atâta nevoie

Prietena mea dinainte de copil, îți zic sincer că nu credeam că o să mai vorbim așa. Atât. Îți zic sincer că nu credeam că o să mai stau în noapte, doar ca să prelungesc conversațiile cu tine la telefon ori pe whatsapp.

Prietena mea dinainte de copil, ești frumoasă și tânără și parcă tu ai rămas aceeași ca în liceu. Uneori îți port puțină invidie, ca și cum eu nu mă mai pot întoarce acolo, ca și cum peste mine au trecut o viață și o schimbare și nu mai am cum să fiu acolo vreodată.

Dar tu nu ești așa. Ție nu ți s-au întâmplat toate acestea. Tu ai sânii ridicați și frumoși. Tu ești zveltă și țeapănă. Ție nu ți s-a întâmplat maternitatea, prietena mea dinainte de copil.

Și mă faci să rad, mă faci să plângi, mă faci să mă retrăiesc cu toate momentele mele nebune. Mă faci să îmi fie dor, dor tare.
Prietena mea dinainte de copil, știu că nu înțelegi, deși tu îmi spui că înțelegi.
Deși văd că încerci să înțelegi.
Prietena mea dinainte de copil, cel mai important pentru mine asta este: să rămâi lângă mine, să nu mă judeci, să mă faci să am iar încredere în mine.

Prietena mea dinainte de copil, tu îmi spui că îți lipsește ce am eu, eu îți spun că îmi lipsește ce ai tu.
Cum e viața asta, un ping-pong de care ar trebui să ne bucurăm atunci când mingea e în terenul nostru, chiar de e pentru un instantaneu.

Prietena mea dinainte de copil, tu îmi spui că eu nu mai sunt niciodată singură de acum. De ai ști tu, de ai ști tu că de când sunt mamă, de multe ori m-am simțit cea mai singură pe lume.

Prietena mea dinainte de copil, tu îmi spui că viața mea e sigură, că știu măcar pentru cine mă trezesc și pentru cine închid ochii. De ai ști tu câte griji țin în mine acum, cum se schimbă totul și câte trebuie să porți pe umeri.

Prietena mea dinainte de copil, tu îmi spui că e perfect tot ce am eu. Eu îți spun că da, este perfect, dar nu mereu. E perfect, dar nu în fiecare zi. E perfect, dar poate nu e cum am eu nevoie.

Prietena mea dinainte de copil, mi-e dor de tine, de nopțile noastre, de tot ce am avut. Dar știu. Știu că de acum înainte, chiar de le-aș trăi iar cu tine, eu o să fiu cea care pleacă, eu o să fiu cea care va ști că e așteptată de doi ochi frumoși de copil, eu o să știu că libertatea mea stă între două mânuțe care mă vor acasă. Așa că nu o să mai pot sta cu tine până la răsăritul zilei, nu o să mai beau încă un pahar de vin, e târziu acum și eu… nu mai sunt cea de dinainte de copil.

Îmbrățișează-mă, prietena mea, și sper că vei înțelege. Și dacă nu vei înțelege acum, eu știu că vei înțelege în ziua aceea, în ziua aceea când vei fi și tu mamă și îți vei aduce aminte de tot ceea ce ți-am mărturisit că simt în noapte aceasta.

Dar știi ceva? Tu vei fi o norocoasă. Voi fi acolo să te strâng în brațe, voi fi acolo să te înțeleg complet, pentru că eu voi fi trecută prin toate durerile și fericirile maternității.

Dar până atunci, îmbrățișează-mă, prietena mea, am atâta nevoie!

Foto: Arhivă personală