Fiecare părinte are în el bucăți rupte pe care doar el și le știe

Și m-am întâlnit cu fata aceasta, mamă și ea. Am invitat-o să mâncăm în oraș, o fata pe care o urmăresc pe Instagram, colegă de blogging cu mine și ne-am înțeles atât de bine. Chiar daca ne știam doar de pe internet, cum ar zice unii. Întotdeauna am fost de părere că dacă nu mănânci și nu bei cu cineva atunci când ieși prima oară cu el, nu ai cum să îl cunoști câtuși de puțin. Parcă mâncarea și vinul unesc oamenii, se creează acolo ceva, mai ales între cei care sunt de la bun început pe aceeași lungime de undă. Și așa m-am simțit și eu cu fata aceasta, femeie de fapt, mamă și ea de băiat.

Și despre ce credeți că am început să ne stoarcem sufletul una în fața celeilalte, în timp ce muiam pâinea albă, pufoasă în vinetele ușor ascuțite la gust și în icrele de ți se lipeau de palatul gurii și rămâneai câteva secunde să le simți bunătatea?

**
Fiecare părinte își are în el pe mama și pe tatăl său. Strămoșii noștri se poartă pe ei înșiși în noi și noi îi purtăm pe ei. Și e foarte greu să te vindeci de multe din copilărie. Cei mai mulți dintre noi am închis ochii și ne prefacem că le-am uitat, atât de greu e.
Apoi, chiar familia noastră. Pozăm în cele mai frumoase cadre, în vacanțe, desigur, acele momente chiar sunt frumoase, sunt de poveste, dar nu povestim nimănui cu adevărat ce se întâmplă între pereții casei noastre. Câți dintre noi o spunem tare?

Eu cred că fiecare familie își are hibele sale. Ba acolo e prea puțin respect, ba el este absent, ba ea este nemulțumită, ba nu există atingere, ba s-a format un fel de scârbă și nervi nerostiți la timp. Eu cred că fiecare familie își bea zilnic din ciorba reîncălzită și nu știu de ce, poate dintr-un fel de rușine publică, nu spune nimeni, nimic.

Arătăm doar zilele acelea bune în care nu mâncăm ciorba reîncălzită, în care mergem la restaurant și zâmbim larg la poze. Știti voi la ce mă refer.

Dar ceea ce vreau să vă spun de fapt este să nu credeți că sunteți singurii. Să nu credeți că doar voi sunteți defecți. Să nu credeți că nu există mamă căruia să nu îi fi părut rău, mamă care să nu se fi simțit vinovată, mamă care să nu creadă astăzi că ar fi putut să facă mai bine.
Pentru că fiecare părinte, mamă, tată își va aminti de cum a fost bătut în copilărie.
Fiecare părinte își va aminti că nu se înțelegea cu tata.
Fiecare părinte își va aminti ce dor avea de părinții săi.
Fiecare părinte își va aminti cât de nepregătit a fost cu un bebeluș în brațe.
Fiecare părinte își va aminti de ceea ce a făcut greșit.
Și doar noi știm. Nimeni altcineva. Și ceea ce vreau eu să punctez este că uneori ar fi bine să dăm frâu liber sentimentelor și să vorbim despre tot ceea ce simțim. Să nu mai credem că doar nouă ni se întâmplă.
Așa că, pe această cale, îi mulțumesc lui C., Mama care a ieșit cu mine într-o seară, să mâncăm și să bem, deși nu ne cunoașteam.
Acum știu sigur că am cunoscut un om la fel ca mine și este atât de bine să nu te simți singur.

PS: Te pup, C.!
Data viitoare ieșim la dans, promit! Lăsăm durerile din noi să danseze în aer!