Dar alții cum au și eu nu am? Nu vedem ceea ce avem

Nu mai spuneți că nu aveți nimic.

Că nu aveți cât au alții.
Că nu ați strâns nimic la viața voastră.

Vă zâmbește copilul?
Vă strigă pe nume mama?
Se bucură când intrați pe ușa casei?
Mănâncă zăpadă, se joacă în noroi și e sănătos?
Mănâncă, nu mănâncă, dar el crește?
Merge la grădiniță și știe să numere până la 10?
Se joacă cu surioara lui, cu frățiorul său?

Să nu mai credeți că nu ați făcut nimic. Să nu vă mai uitați la unii că au case sau că voi nu aveți case așa de mari ca ei sau mobilate așa de modern. Uneori, cea mai mare fericire e să stai într-o casă goală doar pe o saltea și să îți ai copilul alături. Uneori cea mai mare fericire e să mănânci mămăligă cu brânză și smântână din același bol din care mănâncă și copilul tău.

Să nu mai gândiți că nu aveți nimic, vă rog eu frumos. Pentru că în fond, tot ce contează este tot ce luam în brațele noastre dacă ar fi în momentul ăsta să fugim în lume. Și ce luăm? Luăm casa în spate? Luam banii din bancă? Luam cheile de la mașină? Luăm parfumurile? Luăm hainele? Luam tablourile? Luam obiectele de valoare?

Nu, dom’le, vă zic eu ce luăm, oricâte liste strategice și practice ați atârna în harta minții voastre. Ne luăm copilul în brațe dacă ar fi să fugim acum. Asta ne luăm. Așa că nu mai gândiți nicio secundă că nu aveți nimic, că nu aveți cât au alții sau că vă lipsesc prea multe.

Nu mai spuneți că nu aveți nimic, nu mai credeți asta despre voi.

Eu atât vreau să vă zic și să îmi spun și mie in același timp. Țineți minte și țineți mult. Dacă după ce se stinge lumina în casa voastră, dacă după ce auziți doar liniștea, mai auziți și respirația unui copil în somn, dacă puneți mâna pe el și este călduț, puteți să îmi ziceți mie ce vreți, dar sunteți cei mai bogați de pe pământ.

Așa că bucurați-vă de bogăția asta. Uneori și știu și înțeleg și e firesc, nu o să vă vină să faceți asta. O să uitați cât valorează, o să uitați că asta e tot ce contează în lumea voastră. O să fiți acaparați de altele, care par să conteze, dar nu contează. Bani, loc de muncă, alergătura vieții noastre. Nu zic că nu contează deloc, zic doar că le atribuim o însemnătate atât de mare, încât chiar uităm uneori ce am lua cu noi dacă am fugi în lume fix acum.

Și uite, uite ce am lua. Două brațe și un suflet de copil. Cea mai mare bogăție a noastră. Tot ce avem de fapt pe pământul ăsta mai drag, adânc și inegalabil. Nu-i așa?

Credit foto: freepik.com