Cum să privești o mamă?

Privește-o ca pe o femeie.
Privește-o ca pe o iubită.
Privește-o ca pe prietena ce ți-a fost mai întâi
Înainte de toate acestea.

Privește-o cu milă,
Dar nu mila ce-o face să-și ascundă deznădejdile,
Privește-o cu uimire
De câtă forță poate ține în ea și trece prin ea.

Oh, cum să privești o mamă?
Privește-o cu foc,
Privește-o cu ardoare,
Privește-o cu credință
Și fă din ea icoana de sub pernă.

Cum să privești o mamă?
Privește-o în tăcere.
Mușcă-ți critica și ține-o în tine
Cum să privești o mamă?
Așa cum e ea –
Cu atât de multe nevoi
Ascunse.
Cu atât de multe dorințe
Înăsprite.
Cu atât de multă singurătate uneori,
Cu atât de mult zbucium alteori.

Privește o mamă
Cum ai fost tu învățat de mama ta să iubești
Privește-o cu chip nu de tată,
Ci de bărbat
Privește-o cu chip de om,
Nu de zeu.

Cum să privești o mamă?
Așa cum e.
Cu al ei copil pe piept.
Cu al ei copil la sân.
Cu al ei copil de gât.
Cu al ei copil în inimă.

Și încă poți s-o mai privesti?
Ochii nu te dor, oare?
Și dacă tu la ea încă vei uita,
Privește-o cum nu a mai privit-o nimeni
Cu toată ființa ta,
Cu drag
Și dragoste
Și dor
De o femeie,
De o iubită,
De o prietenă
Ce într-o seară
Te-a îmbrățișat
Și nici prin gând nu ți-ar fi dat
Că avea să-ți lase un înger pe pământ.

Credit foto: Shutterstock.com