Ce să nu îi faci unui copil

Să nu îi promiți dacă nu poți îndeplini.
Să nu îi spui imediat, dacă nu e imediat.
Să nu uiți ce îi spui, pentru că el nu uită.

Să nu lași să treacă zi, fără să îi spui că îl iubești.
Să nu lași să treacă zi, fără să îl ierți și mai ales fără sa i-o spui, pentru orișice mică greșeală.
Să nu lași să treacă zi fără sa îl mângâi.
Să fii și pentru câteva clipe măcar, într-o zi, pentru el doar, numai și numai al lui.
Să nu îl înlocuiești cu nimic și cu nimeni altcineva.
Să nu te țină mult supărarea pe el, e atât de mic, măi, om mare ce ești.
Să nu îl lași într-un ecran uitat.
Să nu îl învinuiesti pentru nimic, orice ar fi.
Să nu îți cufunzi capul în pernă fără să îl săruți de noapte bună.

Să nu îi ascunzi tristețea ta.
Să nu îi pui pe umeri furia ta.
Să nu crezi că el nu simte.

Să nu îl compari.
Să nu vrei să fie cel mai bun.
Să nu îi spui vorbe pe care nu ai fi vrut să le auzi de la mama ta.

Să nu îl vezi ca pe un om mare.
Să nu îl faci să creadă că e nedorit sau neiubit, deși tu știi cât de mult dorit, iubit el este.

Să nu ai așteptări de la el ca de la un om egal cu tine.
Să nu crezi că nu știe sau că nu înțelege ce e în tine.

Dar știi ce? Eu sunt un nimeni, sunt doar un părinte ca și tine și nu-ți pot spune ce să faci și ce să nu faci, dar, știi de ce? Știi de ce îți spun toate astea?
Pentru că de le vei face, la final de zi, fie și pe-una dintre ele, știi cum vei simți? Că nu ai mai fi dorit să fi trăit.
Și nu vreau să simți asta.
Pentru că, vezi tu, ai un copil de
… iubit.

Credit foto: Arvind shakya on pexels.com