Ce iubesc copiii cel mai mult? Eu cred că cel mai mult își iubesc părinții- Interviu duios cu un specialist MONTESSORI

1. Ce ne poți spune despre pedagogia de inspirație Montessori?

Montessori e mai mult decât o pedagogie, e un stil de viață care onorează și respectă copilul și potențialul imens cu care el a venit pe lume.
Am citit la un moment dat și mi-a rămas lipit de suflet și de minte faptul că ei vin pe lume cu o fărâmă de divinitate și rolul nostru, al adulților, e să nu distrugem asta.

2. De ce Montessori?

Montessori privește altfel copilul, nu îl vede ca fiind mic și neputincios.
Noi am trăit într-o cultură în care am auzit, din păcate, de multe ori că “lasă, e mic și nu poate, nu știe”. Nici nu va putea și nu va ști dacă noi nu îi dam spațiul să încerce.

Nu vreau să învinovățesc acest mod de a te raporta la copilul mic, eu l-am avut pentru că nu am avut informații multă vreme.

Montessori e o filosofie, nu doar un set de activități.
Maria Montessori a fost o vizionară, un om de geniu și multe dintre observațiile ei despre cum funcționează mintea copilului sunt validate de neuroștiință. Totuși sunt multe lucruri pe care oamenii le-au descoperit între timp și care sunt vitale în dezvoltarea copilului și la care Maria Montessori nu a avut acces sau pe care le-a explorat mai puțin și când zic asta mă gândesc la teoria atașamentului.

Un bebeluș nu poate exista fără un adult, fără mama lui, de aceea e necesar să ne înțelegem pe noi înșine. Astfel, vom ști cum să gestionăm relația cu el.

Cred că nicio pedagogie nu e perfectă și completă și că dezvoltarea copilului trebuie privită din mai multe perspective. E bine să aplicăm informațiile sigure la care avem acces în ultima vreme din perspectiva asta emoțională, pentru că întregesc lentila prin care ne uităm la copil, la dezvoltarea lui.

3. De la ce vârstă putem realiza alături de micuții noștri activități Montessori?

Aș numi-o conectare, nu activități. De dinainte de naștere- îi putem pune muzică, îi putem citi, putem vorbi cu el. O anumită melodie pusă încă din perioada intrauterină poate fi un punct de referință după naștere, în momentele în care e mai agitat.

4. Ne poți da câteva idei de joc&joacă de acest tip, pe categorii de vârstă?

Activitățile au scopul de a susține perioada de dezvoltare în care se află copilul și interesul copilului. Fiecare copil e unic și deși avem repere cu privire la dezvoltarea pe vârste, procesul fiecăruia de dezvoltare poate fi diferit.

În primele luni copilul are nevoie de stimulare vizuală, auditivă, tactilă, activități care să le susțina coordonarea mână-ochi, motricitatea grosieră (a întregului corp- de exemplu mersul, alergatul, săritul etc) și motricitatea fină (a mâinilor- de exemplu apucarea, prinderea în pensa digitală, mâinile care lucrează împreună, coordonarea mână-ochi).

Activitățile care susțin aceste nevoi variază de la simplu la complex, pentru că unele susțin achiziția, iar altele rafinarea acestor abilități. Spre exemplu, pentru stimularea vizuală a nou-nascutului există așa-numitele mobile (jucării agățate, dar care presupun anumite caracteristici).

Montessori e mai mult decât despre activități, e despre mediu în sine.

Mediul înseamnă tot ce vedem și ce nu vedem: de la camera în sine, ce e în ea, până la adult, starea lui și atitudinea lui.

*(Adriana ne oferă o Broșură de activități pentru copilașii de 2-3 ani)

Maria Montessori spune așa frumos că fiecare copil vine pe lume cu o minte specială, minte care îl ajută să absoarbă mediul, să îl încarneze și în acest fel să se creeze pe sine.

Pe mine mă fascinează asta și mă convinge cu privire la teoria care spune că ce trăim în copilărie are impact asupra întregii noastre vieți. Multe generații nu au știut asta, dar acum că știm, nu mai putem ignora, nu mai avem voie.

5. Cum ar trebui să fie acest mediu, Adriana?

Imaginează-ți că ești într-o cameră dezordonată, întunecată, cu un adult morocănos. Sau ești în una luminoasă, curată, ordonată, cu un adult zâmbitor.

6. Dar viața de părinte e și despre dezordine și despre a fi morocănos, este greșit asta față de copiii noștri?

Nu poți fi perfect, copiii nu caută părinți perfecți. Ei au nevoie să ne vadă partea umană, au nevoie să vadă emoțiile noastre. Noi le suntem model.

Nu poți fi perfect, dar dacă ești conștient de impactul pe care îl ai asupra copilului, îți vei da seama că starea ta emoțională precum și tot ce îi pui tu la dispoziție în mediul care îl înconjoară au un impact covârșitor asupra copilașului tău.

Meseria de părinte e foarte grea, dar cred că e cea mai frumoasă meserie din lume.

7. Cum îmbin jocul și joaca cu învățatul?

Eu consider ca noi suntem facilitatori. Noi interacționăm cu copiii, le facem demonstrații, le arătăm, le vorbim despre lumea în care au venit, însă nu aș spune că îi învățăm. Aș spune că ei învață singuri datorită minții lor extraordinare, iar noi le suntem ghidul, le arătăm calea și le facilităm mediul.

În Montessori folosim conceptul de “a lucra”, pentru că joaca ne poate duce cu gândul la ceva relaxant și asta ne poate face să bagatelizăm efortul pe care îl face copilul. În acea joacă e munca asta a devenirii.

Mai exista și joaca liberă, nestructurată, la podea, pe care copilul și-o doreste împreună cu părintele. Dincolo de învățare, joaca asta e pentru copil și o formă de conectare.

Prin orice faci împreună cu copilul tău, alături de el, toate acestea înseamnă conectare. Copiii au nevoie de conectare cu adulții, dar nu știu să spună asta articulat, așa că uneori în spatele unor comportamente e această nevoie.

Comportamentul e o formă de comunicare și invit părinții, atunci când observă un comportament, înainte de a acționa, să se întrebe- “Ce vrea să îmi spună copilul meu?”

8. Chiar și noi, părinții, putem realiza activități de inspirație Montessori cu micuții nostri, cu succes și cu rezultate favorabile?

Chiar dacă nu aveți acces la o grădiniță alternativă în sistem Montessori, elemente din filosofia aceasta pot fi făcute acasă. E o filosofie bazată pe ceva simplu, instinctiv, natural, care are mult respect pentru copil și îi onorează devenirea.

Și acasă copilul poate avea lucruri la nivelul lui: un pahar din care să bea singur apă, un spațiu unde își poate pregăti o gustare simplă, o mătură și un făraș cu care să strângă, acces la apă pentru a-și spăla mainile, un cuier la înălțimea lui unde să își poată agăța haina și exemplele pot fi foarte multe.

Copiii au nevoie să facă lucruri pentru propria persoană, asta îi ajută să devină independenți, să își dezvolte încrederea și stima de sine.

Rolul nostru este acela de a-i ajuta să facă singuri aceste lucruri.

9. Cum îi facem pe cei mai mici, care sunt foarte energici și nu stau mult într-o activitate, să stea mai mult concentrați, să facă ceva cu plăcere și pentru mai mult de… trei minute? Există o “rețetă”?

Îi observăm, avem răbdare și le oferim activități potrivite nivelului lor de dezvoltare. Durata concentrării e un aspect care apare progresiv și necesită exercițiu.

Concentrare e și la sugarul care fixează obiectul care se mișcă din dreptul ochilor lui, deci cu cât știm mai devreme ce e concentrarea, cum arată, știm să nu îl întrerupem și să avem așteptări realiste cu privire la acest proces, cu atât mai mult susținem copilul în dobândirea ei.

Când o vedeți la copil e important să i-o protejați și să nu îl întrerupeți. Nu am rețete, din păcate.

10. Știu că un părinte nu ar trebui să își compare copilul cu altul. Că fiecare copilaș e unic, prin urmare diferit și minunat ca individualitate. Dar ce facem totuși cu gândurile “al meu încă nu face asta, al ei, da”, “copilașului meu nu-i place să facă asta, deloc, copilului ei, da” cu care, cred, aproape orice părinte se confruntă?

Le observăm și încercăm să vedem de unde ne vin aceste gânduri. E foarte mult despre noi, am crescut într-un sistem competitiv, de multe ori “existăm” prin comparație, că asta știm, asta am încarnat. E despre noi, nu e despre copil. La noi trebuie să muncim.

11. Există posibilitatea să îi cerem uneori copilașului prea mult? În sensul în care de exemplu, doresc să îl învăț culorile în engleză, însă el nu este pregătit. Cum știu acest lucru cu exactitate? Simplul neinteres al copilului pentru activitatea în sine este de ajuns?

E bine să ne întrebăm dacă noțiunile pe care dorim să i le introducem sunt potrivite vârstei și să observăm obiectiv dacă el e interesat de ele.

12. Sunt copiii noștri niște genii?

Nu știu dacă genii, dar vin cu o fărâmă de divinitate și cu o minte absolut specială.
Și ca exemplu concret, dacă ar trebui să învățăm cu mintea noastră adultă, rațională, ce învață ei în primii ani de viață, adică mersul și vorbitul, nouă ne-ar lua aproximativ 70 de ani.

13. Ce se întâmplă dacă mie ca părinte, pur și simplu nu îmi place să mă joc? Îți spun sincer, de multe ori mă simt prea obosită sau simt că mă epuizez prea repede și că pur și simplu nu găsesc starea de a mă juca încontinuu. Ține de o anumită pregătire sau vocație acest lucru?

Înțeleg perfect ce spui, majoritatea adulților trec prin asta. Cred că noi ne-am pierdut bucuria de a face asta, suntem stresați, copleșiți…

Dar ei au nevoie uneori de joacă cu noi așa că ce pot spune eu e că în primul rând să acceptați că vă e greu să faceți asta, dar să vă propuneți timpi scurți în care să începeți să o faceți.

Și să fiți sinceri față de copil, că vă e greu și că nu are legătură cu el. Și testați. Copiii au nevoie de timp și conectare și poate tata poate face asta prin joacă liberă la podea și joacă cu pernele, iar mama gătește niște biscuiți cu el- și asta poate fi tot joacă. Putem fi alături de ei în diverse moduri și ei de asta au nevoie.

14. De ce ai ales să fii educator Montessori?

Acum mai bine de zece ani am început un proces de terapie și acolo am realizat rolul covârșitor al părinților în dezvoltarea copiilor. Și as fi vrut ca mesajul ăsta să ajungă la cât mai mulți părinți, dar simțeam că nu am credibilitate, că întâi trebuie să lucrez cu copiii ca să pot să le explic asta.

Am experimentat lucruri cu mai multe grupe de vârstă și am făcut click instant cu 0-3 ani- în Montessori te specializezi pe grupe de vârstă – mi-am dat seama că la vârsta aceea e “rădăcina”.

Montessori mai numește copilul de 0-3 ani “creator neconștient” sau “embrion spiritual” și asta spune foarte multe. Pentru mine e o mare onoare și bucurie să însoțesc copiii și familiile lor în acest proces de devenire.

15. Copiii care nu studiază într-un sistem de învățământ tip Montessori sunt mai puțin înzestrați sau mai puțin dezvoltați? Putem vorbi de astfel de comparații?

Nu, toți copiii sunt la fel de speciali. Mediul de care vorbea Maria Montessori poate fi pregătit oriunde, dacă adultul are informații și își dorește.

16. Ce recomanzi părinților în această perioadă grea și cu multă presiune de peste tot? (Sunt părinți care lucrează de acasă cu copilașii lângă ei, părinți care au renunțat la muncă temporar pentru a putea sta cu copilașul, sau, mai rău, părinți care încă sunt nevoiți să fie prezenți la muncă și nu pot fi atât de mult timp lângă cei mici, deși și-ar dori acest lucru). Ce pot face acești părinți astfel încât să le asigure copilașilor lor acel mediu de joc&joacă?

Să fie bine ei cu ei, să aibă grijă și de nevoile lor, să fie blânzi și răbdători cu ei înșiși. E o situație de criză, o stare de urgență, nimic nu e la fel.

Eu cred că toți părinții își iubesc copiii și își doresc ce e mai bine pentru ei, așa că să își asculte instinctul.

Și e important să le vorbească copiilor despre ce se întâmpă, ce simt, să nu le ascundă. Copiii simt că e ceva în neregulă, chiar dacă nu le spunem. Să alegem să le spunem, la nivelul lor de înțelegere, le dă siguranța că ce simt ei e adevărat, că ceva se întâmplă, dar că ei sunt în siguranță alături de mama și tata. Din această criza vor ieși și cu percepția despre cum se poate gestiona o criză, pentru că o văd și o trăiesc alături de familia lor.

17. Din toată experiența ta de până acum în lucrul alături de copilași și în îngrijirea acestora implicit, tu ce simți? Sunt jocul și joaca cea mai importantă cale de a ajunge la inima unui copil?

Eu cred că prin conectare ajungi la copil. Iar conectarea traversează toate activitățile, toate rutinele zilei, toate momentele. Sunt facilitator al unui program care mie îmi este foarte drag, Cercul Siguranței, un program care are la bază teoria atașamentului și miezul lui e o hartă a nevoilor copilului in relatia cu persoana de atasament.

Copilul oscilează între momente de explorare și refugiu, având mereu ca punct de plecare/sosire părintele.

18. Ce iubesc copiii cel mai mult?
Eu cred că cel mai mult își iubesc părinții.

19. Câteva sfaturi pentru părinți pe care tu le simți esențiale în educarea unui copil.

Căutați să înțelegeți cum crește copilul vostru, cum se dezvoltă și fiți bine voi cu voi.

20. Să încheiem tot în stil Montessori. Un citat/ o învățăminte/ un gând motivațional din partea Mariei Montessori, ne poți lăsa?

„Trebuie să ajutăm copilul să acționeze singur, să voiască singur, să gândească singur; aceasta este arta celor ce aspiră să slujească spiritul. Să nu-i educăm pe copiii noștri pentru lumea de azi. Această lume nu va mai exista când ei vor fi mari și nimic nu ne permite să știm cum va fi lumea lor. Atunci să-i învățăm să se adapteze.” ( Maria Montessori )

Despre Adriana Șerban

După aproape 10 ani de experiență în companii private și ONG-uri, am simțit că am nevoie de o schimbare. Toate căutările duceau către educație, copii, parenting. Așa că am decis să urmez această cale și să intru în minunata lume a copiilor, să o văd de la nivelul ochilor lor. După aproape un an ca asistent de educator și trei ani ca educator, acest mod de a vedea lumea încă rămâne un proces fascinant și transformator.

Adriana Șerban a urmat cursurile Institutului Montessori București (ianuarie 2018 – mai 2019 – educator AMI 0-3 ani, februarie 2016 – asistent AMI 6-12 ani). Din 2016 este facilitator Cercul Siguranței (program de educație parentală bazat pe teoria atașamentului – Circle of Security Parenting Training, mai 2016, trainer Kent Hoffman). Adriana este educator la Școala și grădinița Montesara.

Contact Adriana:
Email: serban.adrianadaniela@gmail.com
Blog: montessoricuadriana.wordpress.com
Facebook: Adriana Serban

Îți multumesc, Adriana, pentru așa răspunsuri, m-ai luminat mult!

Credit foto:unsplash.com