Când o femeie naște

Când am născut, nu am născut doar un copil. M-am renăscut pe mine, am renăscut toată copilăria mea, i-am văzut pe mama și pe tata, toate amintirile. M-am văzut pe mine venind pentru prima oară în lume. Abia într-un sfârșit am înțeles. Am înțeles de ce pe noi ne numeau mame. Am înțeles de ce nu suntem tați, de ce nu suntem doar părinți, de ce nu suntem doar femei care nasc.

Pentru că nașterea… nu naște doar un copil.
Așa că vă scriu despre asta (…)

Când o femeie naște
Nu naște un copil,
Naște întreaga lume din ea –
Renaște ea
Renaște copilul care-a fost și mama sa,
Renasc amintirile,
Durerile,
Spaimele.

Când o femeie naște, nu se naște un copil, se naște încă o minune.

Când o femeie naște,
Nu naște un copil,
Deasupra ei se ridică un zid pe care va trebui să urce –
Cu picioarele desculțe,
Cu mâinile sângerând,
Cu unghiile crăpând.

Când o femeie naște, natura se dezgolește și face loc încă unui cuib pe lume.

Când o femeie naște,
Nu naște un copil –
Își naște din nou familia ei
Împreunată sau dezbinată,
O atinge pe mama ei,
Îl vede pe tatăl ei
Și îi e frică,
Pentru că atunci când o femeie naște
Ea nu mai e copil –
Se întâlnește cu viața asta
Mică și goală, cu pielea încă albă și ciudată
Și o primește,
Pentru că asta face o femeie când naște

Se transformă,
Se metamorfozează în mamă
Și învață să erupă, să curgă din ea lapte,
Cicatricea să-și atingă, pântecul lat să și-l accepte.

Când o femeie naște, nu naște doar un copil, naște și un corp nou și-o viață altfel.

Când o femeie naște pe patul acela plin de sânge și scoate din ea o viață, e lucrul cel mai măreț pe care ea poate să și-l aducă sie înseși. În clipa aceea, din ea ies toate frânturile, rămășițele, epiderma se schimbă și se reface, iar tot ce-i interior se dedublează ca să facă față unui nou început. Copilul ei.
Când o femeie naște, așa îi spun mulți. Mamă.

Și, de aceea, doar o mamă poate da naștere.

Credit foto: shutterstock.com