Tu cum te-ai simți dacă omul pe care îl iubești cel mai mult ți-ar spune asta?

Dar de ce plângi? Nu mai plânge!
Tu cum te-ai simți dacă omul pe care îl iubești cel mai mult ți-ar spune asta?

Dar nu s-a întâmplat nimic! Lasă că trece!
Tu cum te-ai simți dacă omul pe care îl iubești cel mai mult ți-ar spune asta?

Taci din gură odată!
Tu cum te-ai simți dacă omul pe care îl iubești cel mai mult ți-ar spune asta?

Nu am timp acum!
Tu cum te-ai simți dacă omul pe care îl iubești cel mai mult ți-ar spune asta?

Puțin mai târziu, am treabă!
Tu cum te-ai simți dacă omul pe care îl iubești cel mai mult ți-ar spune asta?

Vin acum (și nu te duci).
Tu cum te-ai simți dacă omul pe care îl iubești cel mai mult ți-ar spune asta?

M-am săturat de tine.
Tu cum te-ai simți dacă omul pe care îl iubești cel mai mult ți-ar spune asta?

Mă enervezi!
Tu cum te-ai simți dacă omul pe care îl iubești cel mai mult ți-ar spune asta?

*Eu nu vreau să arunc cu pietre în voi. Nu de aceea am scris rândurile acestea. Căci dacă e să iau eu prima piatra în mână, pe piciorul meu de mamă o s-o las să cadă.

Aceste rânduri sunt doar o introspecție în inima copilului meu, ca să pot înțelege mai bine. Să pot să mă opresc la timp data viitoare.
Să încerc să simt și eu cum e atunci când omul pe care-l iubești cel mai mult în lumea asta îți spune lucrurile acestea (chiar dacă nu le simte/ spune intenționat).

Oh, urechile copiilor noștri au cale directă spre inimile lor fragile.
Să încercăm… să ne oprim.
Să încercăm… să ne mușcăm limba.

Odată ieșite cuvintele ălea, nu fac decât să doară.
Pe ei, pe moment.
Pe noi, mai târziu.

Și uneori, mereu.

Cu regrete,
O mamă care azi s-a răstit
Și a uitat că
Are dreptul să fie supărată pe-ale vieții,
Dar nu are dreptul să fie rea față de copilul ei

Credit foto: pexels.com