Mi-aș face o clonă, dar nici ea, copile, (…)

Mi-aș face o clonă
Când nu mai am eu răbdare, să aibă ea,
Când nu mai pot eu, să poată ea,
Când mă înfurii eu, să se calmeze ea,
Când nu te mai văd eu, să te privească ea.
Când nu vreau să te mai aud, să te asculte ea.

Mi-aș face o clonă, îți spun drept, copile,
Te-ar îmbrăca și ea cu grijă,
Te-ar înveli,
Te-ar strânge-n brațe,
Ți-ar citi de noapte bună,
Ți-ar face mâncare și mai bună.

Mi-aș face o clonă
La fel de imperfectă,
La fel de frântă în inimă,
La fel de trecută prin tot ce-nseamnă un copil –
La fel de plină de vulnerabilitate
Și la fel de curajoasă
În același timp, ciudat.

Mi-aș face o clonă,
Să o iei pe ea în brațe,
Părul să il mângâi,
Pe ea să o ții strâns de mână când strada tu vei trece,
Pe ea s-o cauți prima când intri într-o casă nouă
De ea să-ntrebi când doru-ți vine peste micul suflet.

Mi-aș face o clonă,
Să te vadă și ea plângând,
Să o vezi și pe ea plângând,
Să o iubească și pe ea un tată
Și ea să iubească un tată
Să n-aibă ajutor și timp
Să n-aibă vreme de amintiri.

Mi-aș face o clonă
Ca să fraieresc o clipă
Mi-aș face o clonă
Ca să fug uneori de acasă
Mi-aș face o clonă
Ca să mă ascund uneori când îmi vine s-o fac
Și tu să nu-ți dai seama.

Mi-aș face o clonă
La fel de plină de tine
Mi-aș face o clonă
În gânduri cu tine
În inimă cu tine
Acolo m-aș uita mai bine
Și un adevăr eu aș vedea –