Tu chiar dacă ai ieșit din mine, rămâi mereu acolo

Aș vrea să citești textul ăsta peste ani. Să-mi cauți numele pe internet și să le zici prietenilor că te fac de râs, că uite și mama asta ce mai scrie despre mine. Dar apoi, când ești singur, vreau să stai și să citești textul ăsta.

Ai 3 ani și șase luni. Înainte de somn încă îți așezi păturica pe mine și apoi te așezi pe tine pe ea.

Îmi spui uneori din senin că ai nevoie de puțină iubire și eu ți-o dau. Îmi întind brațele tare, tare de tot și te strâng. Apoi tu te dai un pas înapoi și-mi spui nu așa tare, mami.

Niciodată nu îmi dau seama cât de tare te strâng, pentru că întotdeauna te strâng din inimă. Prin urmare, nu prea gândesc.

Așa că, poate că rândurile ăstea o să sune puțin ciudat pentru cineva care nu iubește un copil.
Dar eu sunt aici lângă tine, sunt aici dincolo de tine și îți observ fiecare gest. Mâna pe care o lași uneori pe brațul meu, strânsoarea în care mă ții, capul aplecat pe o parte a pieptului meu, toate sunt parte din noi.

Și aș vrea să îți mărturisesc acum ceva și să păstrezi asta pentru totdeauna. Tu chiar dacă ai ieșit din mine, chiar dacă vei pleca și vei construi la drumul tău, la copacii tăi, la familia și lumea ta, eu știu că tot în mine o să rămână o mare parte din tine.

O să rămână în mine primul tău plânset. O să rămână în mine colicii tai dureroși. Și-o să rămână și primii pași pe podea. Și o să mai fie în mine sărutările pe frunte și mâna ta pe brațul meu.
Și ochii ăia cu gene cu tot care mă priveau și mă ascultau.

Și mirosul. Ăsta nu o să plece niciodată. E atât de puternic mirosul tau, încât mi se va impregna între coaste.
În mine vor rămâne și bune, vor rămâne și rele, pentru că așa a fost viața noastră. Ne-a fost și fericire și durere și nu vreau să te mint.

Eu voi avea îndestul din tine atunci când o să pleci. Te întreb doar, oare, tu, câte o să îți iei din mine atunci când te vei duce la lumea ta nouă?

Și dacă, printr-o nenorocire, când vei fi mare nu vom putea sta față în față, aș vrea să-ți las testamentul acesta prin care să știi că nu îmi ești dator cu nimic. Du-te și fii liber cât vrei. Eu promit că tu rămâi în mine, pentru că o să fac tot posibilul să-mi iau din tine acum, când ești încă mic toate de care voi avea nevoie atunci când vei fi mare: petici de pus la dor, chipuri de înviat în fotografii, amintiri cu mine și cu tine care să-mi lase nostalgii lipsite de orice durere.

Nu am încotro, ar trebui să fiu prea fraieră să nu mă bucur de tine acum.
Prea fraieră, pentru că mi-aș distruge fericirea de la finalul vieții.

Foto: tu și eu, puiule