Pentru părinții mei, mama și tata

Și-i vezi pe acești părinți
Îmbătrâniți
Cum anii parcă trec prin ei
Și-și lasă neputințele în riduri
Greutăți
Și patimi.

Și-i vezi pe acești părinți –
Părinții tăi
A căror mic copil ai fost
Și uneori ți-a fost prea bine,
Iar alteori puțin mai rău
Un lucru cert știut-ai
Că te iubeau nebunii!

Și cum te uiți acum la ei
Ți-e frică să mai vină mâine,
Căci știi că anii ce-or veni sunt
Grei și seci –

Iar tu de ei nu mai ai timp
Un telefon te apucă seara
Și vezi apelurile de la ei
Las’ că-i sun mâine
Și n-o mai faci.

Te uiți la acești părinți
Ce-odată în palmă te-au ținut
Te mai și cerți cu ei
Că nu țin la dietă,
Că-n doctori ei nu cred
Că ce-are internetu’
Și eu nu am?
Te-ar întreba
Dar te privesc și tac.

Te uiți la acești părinți,
Părinții tăi
Și când privești și l-al tău copil
Te gândești ce-ai vrea din ei să ai,
Ce-ai vrea din ei să lași
Și pân’ la urmă
Îți spui în inimă înecat
C-au fost buni și dragi
Așa cum au fost ei.

Te uiți la acești părinți,
Părinții tăi
Și te desparte un oraș de parcă-i o lume
Și te desparte o poartă de parcă-i un zid
Și refuzi să crezi că ei pot fi
Cocoșați
Și tremurați
Uitându-și numele,
Uitându-ți numele
Refuzi să crezi.

Te uiți privind la acești părinți
Și-ai plânge iar ca un copil
Ca ei să vină amândoi în prag de ușă și să zică:
Ce ai, mama?
Ce ai, tata?
Și să te strângă la al lor piept
Călduț și bun,
Dar nu mai poti
Căci ai copil și tu
Nu mai ești omul ăla mic
Acum ești omul ăla mare
Ce are și copil,
Părinți pe ducă
Și-ți ții în tine ochii plânși
Ca încă să te poți uita la ei
Fără să verși o lacrimă –

Și-ar face griji… nu e așa?
Căci sunt
Părinți!

Părinții tăi.