Dragă viață a copilului meu
Dragă viață a copilului meu,
Te rog să nu râzi de mine. Și azi, azi o să te rog câte puțin din toate.
Te rog, să fii blândă cu el. Să îi arăți și bune, să îi arăți și rele, să-l faci slab în fața emoțiilor și nevoilor oamenilor, dar tare în hotărâri și voință.
Te rog, să ai răbdare cu el. Să îl lași să guste din tot ce este bun în tine. Să cunoască, să descopere, să prindă aripi și să zboare, iar apoi într-o zi să cadă, ca apoi din nou să se ridice.
Te rog să-i fii cel mai bun profesor. Lasă-l să și piardă, dar nu-l deznădajdui, lasă-l să împartă, dar nu-i lua tot, lasă-l să învețe din fiecare parte a ta câte ceva.
Te rog să îi arăți întotdeauna lumina de la capătul tunelului.
Te rog să nu-l lași de izbeliște atunci când cere ajutorul.
Te rog să nu mi-l cerți prea tare și prea dur, ci doar atât cât e nevoie, încât să știe că și viața-și are porțile ei închise.
Te rog să-l faci frumos în vorbe, dar mai ales în fapte și în inimă.
Te rog să-l faci cu trupul zvelt, să se aprindă-n soare și să cucerească chipuri dragi.
Te rog să-l faci cu mintea ageră, să știe să ia și decizii bazate nu doar pe ce-i zice inima.
Te rog să-l faci aviator, daca el asta-și dorește.
Te rog, dacă îi există un destin și acela-i este scris, să i-l memorezi în amintiri pe care nu le va uita niciodată.
Te rog lasă-l să creadă în cine vrea el, atâta timp cât crede în ceva sau Cineva.
Te rog mult de tot, adu-i din tine doi-trei oameni care să-l iubească ca pe ochii din cap.
Te rog ține-mă mult pe lângă el, chiar și de la distanță.
Și mai ales, ah, cum de-aș putea uita:
Dragă viață a copilului meu,
te rog,
Să-i fii lungă;
Nu efemeră-
Asta, nu ți-aș cere-o,
Căci în zadar ar fi,
Dar fii tu lungă,
Lungă ca un drum spre
Rai,
Ca un Florar de luna mai,
Lungă, te rog, să i te dai.
Dacă te regăsești în scrierile mele, citește și: Dragă domnule tată.