Dragă domnule tată

Dragă domnule tată,

Erai acolo. Încă nu vedeam. Și era frig. Frig tare. Și totul uscat. Atunci ți-am simțit mâinile. Erau atât de aspre, dar eu am simțit că dacă tu mă ții, îi pot da drumul aerului din piept s-o ia la vale. Ai fost primul care m-a ținut în brațe. Pentru că mama era prea obosită. Prea chinuită de a mă aduce pe lume. 

Apoi, ai fost și acolo. Era întuneric. Și nu știam nimic pe lume, decât pe tine și pe mama. Mama nu mă mai auzea. Nu știu unde era. Știu doar că îmi doream tare mult să mă audă, să pot să-i plâng în brațe. Să mă mângâie degete de voi. Să știu că sunteți lângă mine. Și ai venit tu. Din cealaltă cameră. Din pătuț m-ai ridicat. Mama era prea plină de tot ce nu mai putea depăși. 

Și acolo, iar. Îmi era foame și tu m-ai hrănit când mama nu mai putea.

Și iar acolo. Am căzut și tu ai zis hai tati, sus!

Și acolo, iar. N-am știut să potrivesc un cub într-altul. Tu mi-ai arătat.

Și iar acolo. Când habar nu aveai să faci mișcări de dans, dar lângă mine dansai cu plușuri în mână. 

Dragă domnule tată, poate pentru mama nu ai fost un tată perfect. Un tată bun, un tată mereu prezent, dar pentru mine, cred… cred că ai fost. Atât cât ai știut. Atat cât ai putut. Atât cum ai putut. Și mai știu ceva. Că zilnic te-ai dus la muncă nu pentru tine. Ci pentru mine. Știu că m-ai părăsit zi de zi, înăsprindu-ți inima cu gândul de a-mi face cărare-n lume. Le știu pe toate, tata. Iar dacă mama a uitat să ți le mai spună, ți le spun eu.

Dragul meu tată, să știi că mama te iubește.

Dragul meu tată, să știi că mama are cea mai mare nevoie de tine. Nu de mine, nu. De tine. Dacă tu ești acolo, să știi că va fi și ea acolo pentru mine. Lângă mine.

Dragul meu tată, să știi că pentru mine nu vor conta nici neîndemânările tale, nici faptul că nu știai cum să dai în toate colțurile bine cu aspiratorul, nici că mi-ai uitat mâncarea pe foc, nici că mi-ai pus picături în nas în loc de gură, nici că ai uitat azi sa îmi dai gustarea după somn. Chiar nu vor mai conta. 

Dragul meu tată, lasă-mă să plâng, să îți arăt că sunt și slab și fricos și confuz. Promit să învăț de la tine cum e să fii piatră, vânt și statuie. Dar am timp și tu știi prea bine. 

Dragul meu tată, pentru mine nu ești domn. Ești prietenul meu mai mare. Ești siguranța mea. Ești capătul meu de linie. Așteaptă-mă, tata, că vin! Vin! Și n-ai idee cum. N-ai idee cum o să mă agăț atunci de barba ta nerasă, de părul tău netuns, de inima-ți din piept ce îți va tremura groaznic a dor.  Și poate puțin a mândrie.

Și înc-o urmă de iubire. 

Dragă domnule tată, ce să-ți mai spun?

Să ne revedem cu bine, eu tânar și pribeag, tu mai puțin, dar râzând știrb la mine.

Semnat: un pici care încă nu și-a luat lumea-n cap.

Credit foto: shutterstock.com