Un test suprem: să rămâneți împreună după ce ați făcut un copil

La început am crezut că o relație ține datorită încrederii. Ziceam, dom’le, dacă nu mai e încredere, se duce tot. Tot.

Apoi am mai gândit ceva. Am zis că și dacă nu mai e pasiune, dacă între cei doi nu mai e niciun zvâc, treaba iar e terminată. Dacă nu îți mai vine să îl atingi, dacă nu îți mai vine să o mângâi, se cam încheie totul ușor, ușor.

În continuare, am mai adăugat ceva. Respectul. Nu vorbi urât cu ea, chiar de îți crapă toți pereții în cap, la fel și tu, nu îl jigni pe el, nu te lua de familia lui.

Ce vrei de la mine, omule?
Să mă iubești. Să îmi faci o familie frumoasă.
Ce vrei de la mine, femeie?
Să îmi fii acolo. Să nu pleci la greu. Să fim împreună când o să fie cel mai groaznic.

Și uite așa, te legi. El spune da, tu spui da, vă zgâiți amândoi unul la celălalt în ceva ce se numește marea fericire și porniți la drum. Dar niciunul, niciunul dintre voi nu știe ceva.

Că testul suprem la care e cel mai mare risc să rămâneți unul făr’ de celălalt e un copil. Și aici, nu vreau să fiu înțeleasă greșit. Un copil nu strică o relație. Nu, nu spun asta.

Un copil e un miracol. Dar se întâmplă, că în cele mai multe cazuri, el vine ca o avalanșă, ca o furtună pe mare. Ți-a intors barca în care erați doar voi, amândoi, iar acum sunteți în pericol de scufundare.

Și atunci voi, tot voi, alegeți.
Fie cârmuiți împreună, fie fiecare o ia în direcția lui și doar spre binele său.
Fie îl tragi și pe celălalt cu tine și-l scoți la liman, fie îl lași să se înece.

Alegerea e simplă. Dar copilul acesta vine din voi doi, așa că firesc ar fi între voi doi să rămână, să crească, să înflorească, să învețe.

Și atunci, iar mă întorc la ce ziceam.
Un copil va fi despre încredere.
Am incredere în tine că ești o mamă bună. O mamă care știe ce să facă. Spuneți-i des femeii de lângă voi treaba asta.
Am încredere în tine, dragă tată, că știi cum să îi ții capul în palmele tale, că știi cum să îi schimbi un scutec fie el și cu rahat, că nu te vei da în lături de la nimic atunci când eu nu voi mai putea.

Un copil e despre respect.
Dragă mamă care vei fi, îți respect corpul schimbat, încrețit în vergeturi, acaparat de câteva kilograme în plus care te-au făcut să plângi ascunsă cu fața-n pernă azi-noapte, îți respect toți hormonii aceștia ai sarcinii care te schimbă de la exterior până în interior, de afară în înăuntrul tău. Sunt aici, să te țin de mână. Și ești la fel de frumoasă.

Dragă tată care vei fi, îți respect munca și știu că ești plecat de acasă atât ca să ne fie tot nouă bine.

Un copil e despre fidelitate. Nu mă duc în altă familie, nu te las pe tine. Eu am plecat la drum atunci când eram amândoi la inceput, ne-am promis cuvinte, sentimente, idealuri.
De ce să îți fac sufletul ferfeniță?

Un copil, dincolo de tine, mama lui, dincolo de el, tatal său, mai înseamnă ceva.
Putere.
Slăbiciuni.
Lacrimi și pumni strânși.
Zâmbete și soare și liniște.

Un copil e mai mult decât voi doi care v-ați iubit vreodată. Un copil e prezentul vostru. Fiți bine unul lângă celălalt. Fiți ceva și mai mult unul pentru celălalt. Nu vă abandonați pe drum. E atât de frumos finalul vieții voastre împreună, încât merită tot.

Și ezitările.
Și compromisurile.
Și renunțările.
Și fricile.
Și locul acela al vostru.
Cameră în cameră, pat în pat, trup în trup, suflet în suflet.

Spune-mi, cum se simte, când între tine și omul tău de-a lungul patului, își deschide ochii la răsărit de zi un pui de om? Cum?

Credit foto: pixabay.com