Suntem noi și sunteți voi

Și suntem noi, cei nepregătiți a fi părinți. Și sunteți voi, cei care-ați făcut planuri peste planuri și ați așteptat și a venit.

Și suntem noi, cărora le-a dat lumea peste cap. Și sunteți voi, care v-ați dorit copilul ăsta mai mult ca orișicine.
Și suntem noi, cei care n-au știut ce să facă, cum să simtă și cum să țină căpșor. Cum să-l spele, cum să-i potrivească apa, cum să-l liniștească sau să-l hrănească. Și sunteți voi, cei care mereu ați fost cu un pas în față, ați organizat timpul, ați măsurat toate perfect, ați cântărit și ați făcut totul aproape bine.

Și suntem noi, cei care au spus că e greu. Și voi, care ați mai făcut încă un copil. Și poate încă altul.
Și suntem noi, unii care ne-am crezut nepotriviți a fi părinți, care ne-am întrebat de ce nouă și am sfidat revoltați natura. Și sunteți voi, care ați mulțumit, închinat și jertfit pentru ce ați primit.

Și suntem noi, cei care au iubit puțin mai târziu. Și sunteți voi, cei care ați iubit încă de când nu exista.

Și suntem noi, cei care n-am știut dacă vom mai rămâne amândoi. Și sunteți voi, cei pe care puiul din voi v-a unit și mai tare.

Suntem noi, cei care greșesc aproape mereu, cei neînvățați. Și sunteți voi, cei care ați ocolit furia și nerăbdarea.

Suntem noi, cei fericiți. Și sunteți voi, poate, și mai fericiți. Eu aș spune că e aceeași fericire.
În fond e vorba de aceeași trăire.
Suntem noi, suntem voi, care, oricum am fi și-ați fi, la fel iubim și iubiți.

La fel îi dorim binele.
La fel ni-l vrem sănătos.
La fel în brațe-l strângem.
La fel plângem în noi când rău îi e.
La fel am lupta cu oricine și orice pentru el.

Suntem noi. Sunteți voi. Atât de diferiți. Atât de la fel. Căci, noi și voi știm ceva. E aceeași inimă la mijloc.