ȘI ȘTIU CĂ O SĂ REGRET

Dar rău
Atât de rău că n-am acum habar de-atât
De cât de rău, adânc și mult
Voi regreta

Toate dățile în care am dat cu aspiratorul,
Toate dățile în care am lustruit podele,
Toate dățile în care am spălat și-ntins haine,
Toate dățile în care am vorbit și scris la telefon,

Toate dățile în care nu ți-am fost.

N-am idee acum și n-ai idee acum:
Cum le vom regreta din plin,
Cum vom plânge înăbușindu-ne fața în hainele lui mici,
Cum vom căuta în camera și patul goale acum
O urmă, o fărâmă cât de mică de-ale-acestui om,
Odată omuleț
Habar n-avem.
Habar nu am
Cât de mult voi regreta […]

Și știu.
Și sunt atât de slabă
În toată știrea mea,
Căci nu mă pot opri
De-a crede
Că tot pentru tine toate le fac:
Și curățenia,
Și munca,
Și lipsa mea.
Tot pentru tine:
Ca undeva, cândva,

Să ne fie amândurora mai bine.

Și mă-ntreb de știu de-acum,
Cât de rău voi regreta
De ce nu mă opresc sau mă plesnesc peste mâini?
De ce nu mă opresc ca să te caut
În maldărul de jucarii
Și-n brațe să te strâng?

Vino, vino, minune, aici!
Și-mbrățișează-mă.
Și amintește-mi de ce.

Ca să nu regreți, mami.
Ca să nu regreți.


Ilustrație, cu suflet: Bianca Ionescu – Bianca Ionescu Art

Grafică: Mihai Gruianu – https://pngtree.com/mihaigr_14875771?type=1