Poate că e vorba doar despre a fi voi doi bine, ca să fie și el

Ce-i un părinte? Poate o coajă de nucă.
Dar doi părinți? Ce-s doi părinți?
Poate o coajă de castană și învelitoarea ei.

Poate dacă v-ar vedea pe voi doi râzând,
Ținându-vă de mână,
Unul în brațele celuilalt
Sau pur și simplu dansând
Fata lui ar străluci și s-ar schimba.

Poate că dacă voi doi, părinții lui, ați fi bine –
În el, în el ar mișca ceva.
S-ar liniști apele.
S-ar sfârși ploile.
Supărările ar trece mai ușor.

Poate că nesiguranța voastră
E nesiguranța lui,
Poate că certurile voastre mărunte
Pentru el sunt dureri mari,
Poate că dacă voi stați unul cu spatele la celălalt
Lui îi e chiar greu să știe către care din voi s-o apuce.

Poate că voi sunteți răspunsul,
Drumul,
Liniștea lui,
Dragostea de care are nevoie,
Pentru că știți cum e, de două ori mai mult
E de două ori mai bine
Și patru brațe de părinte
Poate că-s mai bune decât două,

Poate că țin mai mult de cald
Sau poate pur și simplu fac gard înalt, puternic
La miezul unei nuci,
La cuibul unui pui,
La locu’unui cămin.

Așa că, în seara aceasta, eu vă-ndemn ceva:
Ia mai lăsați fiecare de la voi
Ia mai strângeți-vă în brațe,
Ia mai uitați-vă unul în ochii celuilalt,
Unul în pieptul celuilalt
Vedeți ce doare la fiecare și sărutați acolo.
Și amintiți-vă de ce și când.
De ce și când l-ați făcut pe omulețul
Ce doarme acum în camera de lângă voi.

Foto credit: Catherine on Unsplash.com