Nu cred că e durere mai mare ca atunci când un copil e supărat… pe tine

Nu știu ce doare mai tare. Să plângă, să fie bolnav, să îl doară ceva și să nu pot face nimic. Dar copilașul acesta cu piele caldă și atât de mic, mă învață durerea pe degete.

Și nu, nu cred că e durere mai mare ca aceea când un copil e supărat. Pe al său părinte.

Când te duci într-un suflet să-l iei acasă de pe la bunici, de la creșă, grădiniță, iar el pare să nu te mai cunoască, să nu te mai vrea, să nu te mai iubească.

Da, adică, mama nu mă uit la tine. Da, adică, mama nu vorbesc cu tine. Da, adică, mama sunt statuie în fața ta.

Și tu-l întrebi ce ai, de ce nu te uiți la mine, dar ce s-a-tâmplat pui și vezi prin el, el prin tine, rămâne un gol atât de crunt, încât îmi mutilează respirația.
1, 2, 3.

O secundă, două, trei. Și apoi simt aerul iar cum se zbate între coastele-mi ca nebunul. Mă strânge atât de tare, o simt atât de adânc, mă scrutează până-n măduvă, până pe cord și zgârie, apasă, descătușează.

Așa e durerea de mamă când al său copil pe ea, pe însăși ea, supărare ține.

Și te întrebi de ce.
Și te întrebi unde ai greșit.
Și crezi că ești o mamă rea că ziua-ntreagă fără tine-l lași.
Și-nghiți în sec și iarăși doare.

Da, pentru că nu-i durere mai mare ca ‘ceea
De tristețe de micuț pe al său om mare de nădejde.
Și doare. Și te oprești. Lângă el te așezi, îngenunchezi și-i spui:
Dar mama a venit la tine,
Mereu vin să te iau,
Mami nu pleacă fără tine,

Și el e-acolo tot desprins de tine
Și împunge hăul ăsta-n tine
Și mai tare
Și mai mult
Și simți cum te îneci
La rău.
Și nu știi să înoți și frică ți-e,
Căci copilașul îl vrei ‘napoi –
Să vină ca nebunul
Cu gândul și să fure vântul,
Să alerge cu păru-i mult și des
Spre tine- și-n brațele-ți să ți se lase.

Să-nmărmurești acolo toată
Și să te sperii de atâta iubire de multă.

Dar tu rămâi cu un cuțit în spate
El nu se vede căci e din piatră albă,
E lung și taie rău –
Bucăți de suflet
Pierdute de mamă.

Și apoi – apoi
Îți revii.
Și-n durerea surdă
Tu, mamă, tu – auzi și recunoști
Ce cu copilul s-a-ntâmplat.

Se zice că pe lume
E o durere și mai mare decât cea de supărare de copil pe al său părinte –
E durerea lui de dor,
De dorință și de lipsă
De al său părinte.

Așa că, stai acolo dragă mamă!
Stai acolo dragă tată!
Lângă el privește-l, ascultă-l,
Căci nu-i decât o formă de iubire
Fără grai și fără mâini pitice ținându-te de gât.


O formă de iubire.
Asta-i.

Credit foto: pixabay.com