Ne-am izolat sau ne-am apropiat?

Zilele noastre sunt mai toate un fel de copiator. Toate se succedă ca niște ziare abia ieșitepe banda tiparului. Iar cineva, cred, pe undeva sus de tot, citește despre noi. Și râde și se încruntă și plânge și se întreabă. Câte și mai câte și nimicuri toate.

Stăm acum noi, eu și tatăl tău și tu, micule al nostru, într-un apartament de bloc, dar uneori parcă nu mai am aer. Mă simt ca într-o cutie de chibrituri în care totul e gol și nu mai e flamă, nu mai e nici spațiu.

Stăm unii într-alții, peste alții, nu ne găsim de multe ori locul. Dar și când ni-l găsim, nu știu cum se nimerește, că tot unul în brațele celuilalt ne aflăm. Parcă ne ofilim unul lângă celălalt, ca mai apoi tot acolo să ne adăpăm, să înflorim. Ne întâmplăm fericirea unul în brațele celuilalt.

Când simt că nu mai pot, mă scutur puțin de o ureche sși de un picior, și atunci vine șoapta aceea care spune șșșt, nu te mai gândi la asta, las-o să plece și-mi trântește clișeul ăsta atât, dar atât de adevărat: măcar sunteți sănătoși.

Apoi eu, nu știu cum, găsesc loc și timp și voie bună de a începe din nou lucrul, ziua. Dansez cu tine uneori, alteori butonez telefonul. Uneori învățăm literele, alteori pur și simplu nu am chef de nimic. Ba vreau să te pup întruna, ba vreau să fiu singură. Gătesc, ard mâncarea, mâncăm chestii reci de prin frigider, dar tu râzi la mine cu gura plină de brânză și măsline și vezi tu, nu mai contează nimic.

Nu mai contează că avem și zile în care ne e greu.
Nu mai contează că avem și zile în care am vrea să facem atâtea și nu facem nimic.
Chiar nu mai contează deloc, căci acum, fix în momentul ăsta, când trag linie, știu ceva.

Că uite așa cumva ne-am apropiat între noi, eu cu tine și cu tata, dar fiecare s-a și izolat și își crește de unul singur independența. Eu mă gândesc mult la viață. Tatal tău la economii și energie. Tu… tu devii zi de zi mai atent, mai curios, mai plin de dorința de a-ți oferi iubirea.

Ne trezești zilnic și ne spui că ne iubești. În izolarea individualității tale, tu coci acolo un adult.

Un adult pe care bătrâna de mine îl va iubi și-l va admira toată viața.

Voi cum simțiți? V-ați izolat sau v-ați apropiat?

Credit foto: stocksnap.io