Mulțumesc, pentru că tu, copile, mi-ai arătat că pot orice

Pentru totul ăsta ce nu mi l-a dat nimeni,
Pentru amintiri,
Pentru că te-am născut,
Pentru tot ce învăț de la tine.

Eu n-aș fi putut să intru în mine așa,
Să vorbesc despre mine așa,
Să scriu fără să-mi fi tu în viața asta-
N-aș fi putut să-mi golesc atât sufletul.

Așa că, mulțumesc:
Pentru povești,
Pentru că acum înțeleg ce înseamnă cuvântul mama,
Și e frumos, e sincer, e cu literă mare și până la capăt.

E un drum al meu și sunt fericită pas cu pas,
Pentru că nu-mi mai e teamă
De orice ar fi să vină pe lumea asta
Pentru că tu, tu copile,
Mi-ai arătat că pot orice.

Pot să răzbat munți de oboseală,
Ore de răbdare,
Ani de transformare,
Pot să fiu mai bună, mai eu, mai împăcată cu cine și ce sunt.

Așa că, mulțumesc.
Pentru că mă ții de mână,
Pentru că râzi cu tot ce ai tu, atunci când mă vezi în prag,
Pentru că-ți sunt a ta,
Pentru că nu-mi dai drumul.

Iar treaba asta cu a fi părinte –
Dom’le, e-o treabă pentru care ar trebui să mulțumim zilnic.
Nu știu cui. Cerului, spațiului, oricărui duh vreți voi.

Pentru că nimic, nimic nu ne va face,
Pe pat cârpit de bătrânețe,
Să spunem cu ochii secerând a lacrimi:

Mulțumesc, copile, pentru amintiri.