Mi-a spus odată o mamă

Că atunci când stă cu spatele la copilul ei simte că inima i se sufocă-n gât.
Că atunci când fărâma de om îi plânge și ea nu știe ce are, i se pare cea mai grea încercare a unei mame.

Mi-a spus odată o mamă

Că atunci când râde copilul ei, pufnește și ea în râs, oricât de amărâtă ar fi.
Că atunci când se ceartă cu omul mare, omul mic face cumva să le arate cât de fraieri sunt ei, oamenii ăștia mari.

Mi-a spus odată o mamă –
Că a citit vreo-mie de cărți.
Dar că în nici una nu te învață cum să fii cu un copil atunci când îți vine-n casă prima oară, că asta are fiecare mamă-n sânge și va ști. Va ști ce să facă.

Mi-a spus odată o mamă
Că ea nu și-a dorit un copil
Dar că și-ar da viața asta și încă una pentru cel ce-a venit din ea.

Mi-a spus odată o mamă
Ca așa e lumea asta de când hău
Mama să se împartă în multe părți
Și să le faca pe toate
Și mai ales, mai ales, să treacă peste toate.

Mi-a spus odată o mamă
Că pot să știu eu să scriu despre orice,
Dar că n-o să pot descrie
O iubire de copil

Mi-a spus odată o mamă
Că o să văd eu când o să am copii, o să văd.
Și n-am înțeles-o.
N-am înțeles-o atunci pe mama mea.
Ce însemna iubirea de care ea-mi zicea.