M-am simțit vinovată, ba mi-a fost și rușine că dormeam cu al meu copil. Azi nu îmi mai e. Azi îl pot strânge în brațe și mai tare.(P)

Mi-e drag de mor să îi vorbesc în timp ce doarme. Uneori îmi și răspunde. Nu știu ce-mi spune, dar îngână ceva și se întoarce pe partea cealaltă. Îl văd așa moale, ca pe-un boboc abia născându-se și scuturându-și puful, cu atâta fragilitate, dar eu sunt fericită.

Sunt fericită, pentru că e al meu și pentru că nu mi-e frică să îl ating.
Sunt fericită, pentru că dorm lângă el și pentru că-i aud respirația și visele.
Nu, nu mă mai simt vinovată.
Știu că o să ne despărțim când va fi timpul să se întâmple.

Nu, nu mă mai simt vinovată că am făcut ce am simțit. Pentru că știu că într-o zi el va dormi în patul lui, iar eu în al meu. Pentru că știu că așa e firesc. Și că mai stă un an, doi, lângă inima mea, respirând cu ceafa-i transpirată, nu are nimic. Nu o să îmi facă niciun rău și nici nu o să-mi strice somnul. Și nici relația cu omul meu. Pentru că aici este vorba despre altceva: despre nevoia lui de mine, despre nevoia mea de el, despre starea noastră de bine.

Și o să fac ce am simțit încă de când era în mine, adica să fac exact așa cum am crezut că trebuie. Să nu ne înfrânăm sentimentele și dorințele, de teamă că ne-arată lumea cu degetul.
Și daca vreau să îl alăptez mai mult, ce?
Dacă vreau să dorm cu el în pat, ce?
Dacă vreau să îl țin în brațe când mi-o cere, ce?


Dacă așa îl iubesc eu pe el, ce aveți voi cu mine? Uitați, strig în gura mare și nu mă mai simt vinovată, nu îmi mai e rușine, pentru că nu are de ce să îmi fie rușine de iubirea ce-o simt.
Iar dacă voi nu simțiți la fel, vă înțeleg, doar vă rog să nu îmi cereți și mie să simt la fel și nici să gândiți de rău o mamă care simte astfel.

Cei care adorm împreună cred că au șansă aceasta unică și prea frumoasă: de a se îmbrățișa parcă mai mult, de a le adormi inimile în același timp.
De a trăi amândoi, în același timp, același vis: acela al unei siguranțe.

Iar în liniștea în care el doarme, eu mă pot întoarce la mine, mă pot descreți de tot ce-a fost rău de-a lungul zilei, de tot ce n-a mers bine. Pentru că îmi e de ajuns ceva. Îmi e de ajuns să mă-ntind distanță de un braț și acolo să fie el, pe același cearșaf cu mine. Și să mă liniștesc. Doar ascultându-l. Doar privindu-l în noapte. Și apoi închid ochii și nu mai am regrete.

Și asta-i minunat. E minunat.

***Am scris acest text inspirată de poza aceasta cu Marc. În imagine, este învelit cu păturica pe care o avem de la Kidsdecor, pe care îi recomand cu sinceritate. Păturica este 100% din bumbac și este făcută de mâini magice care cos cu drag, care muncesc din zori în seară și vă invit cu drag să le vizitați site-ul, poate găsiți ceva care să vă facă cu ochiul pentru puii voștri. Noi am testat articolele pentru somn pe care vi le recomand cu drag tare.
Au chiar și saci de dormit pentru bebeluși!

Marc pregătindu-se de nani

Iar pentru cititorii mei dragi și ai Micului Marc, vă oferim reducere 15%, folosind codul “MICULMARC” la finalizarea comenzii, la rubrica Observații.
*Reducerea de 15% se aplică la toate produsele din categoriile Lenjerii de pătuț, Saci de dormit, Măști de protecție, Pălării de vară.

Să vă fie cu folos
și să dormiți strânși unul lângă celălalt
sau cum simțiți voi,

Karina&Marc

Micul Marc cu păturica de la Kidsdecor.ro