Exercițiu pentru inimă, pentru cei și cele care simt prea mult

Ia-ți copilul în brațe. Strânge-l. E bine? Știu. 

Oprește-ți bărbatul în prag de ușă. Pune-te munte tu în fața lui. Strânge-l în brațe. Cum e? 

Pieptănă-ți părul. Fir de-a fir. Descurcă-l pe tot și nu te grăbi. Lasă-ți pe pieptăn dacă poți, toate gândurile, micile și marile frământări, viermii de te rod ușor, ușor, în capul pieptului. Mângâie-ți părul. Cum e? 

Stai jos. Îmbrățișează-te. Da, tu pe tine, ai citit bine. Atinge-ți pe rând: ochii, buzele, părul, mâinile, umerii goi, tălpile picioarelor. Ești sănătoasă? Simți adierea în corpul tău? Ești un vânt blând, ai poposit, nu mai ești rătăcit acum. Spune-mi, cum e? 

Fă dragoste chiar și în vremuri de război.

Râzi puțin. Râzi încă puțin. Tu vezi cum ți se descrețește fruntea aceea? Vezi? 

Mai închide televizorul. Fă o pauză. Nu scurtcircuita realitatea, dar dă-ți voie, dă-ți voie, măcar două ore, să stai pe lumină. Să deschizi geamul. Să-ți scoți capul în soarele geamului.

Îmbracă-ți și copilul nițel mai gros. Stați așa, amândoi în geam, ca porumbeii de pe la balcoane. Uitați puțin cât de flămânzi de natură sunteți.

Pe toți ne doare, dar te rog, atinge-ți puțin inima aia de acolo din tine. Tu nu o vezi cum tremură, cum țipă, cum dă din picioare ca nebuna? 

Vorbește și tu cu ea. Spune-i ceva, ceva în care crezi tare de tot. Ceva ce n-are cum să piară în fața nimănui și nicicând.

Ca de exemplu, atunci când l-ai născut pe băiețelul tău. Sau când ți-ai văzut puiul de fetiță prima oară.

Sau când ai făcut ceva la extreme, teribil de nebunesc și ți-a fost frică tare, frică de tot, dar apoi inima s-a instalat parcă mai bine-n tine.

Sau când ai trecut examenul ăla al naibii de greu.

Sau când te-a părăsit dragostea vieții tale(da, aia pe care-o credeai prima și ultima și singura) și ai trecut peste, și n-a fost așa. Nu era nici ultima, nici singura. 

Sau când ai pierdut o ființă dragă ce-ți completa lumea.

Sau când o vezi pe bunica după ce nu mai dai mult timp pe la ea. Doamne, cum te privește bunica. Parcă la ea în inimă te-ar băga.

Sau când te-a durut sufletul că te-ai certat cu prietenul ăla bun. Și apoi ai iertat. Și încă și mai și, ai uitat, pentru că prietenii asta fac.

Sau când ai primit locul ăla de muncă, iar pentru tine era cel mai bun loc de pe pământ, premiul premiilor.

Sau când ai câștigat ceea ce ai visat.

Sau când ai mers prima oară-n țara în care toți visau s-ajungă.

Sau când te-ai îmbătat prima oară, cât de tânăr erai!

Sau primul sărut. Hai, zi-mi, te rog, că încă ți-l amintești.

Sau când te dădeai singur în leagăne afară, stăteai cu prietenii pe maidan și mama te striga de mii de ori la masă.

Sau când te-ai lovit prima oară rău de tot, de ți-ai rupt ceva.

Sau când îți legai ața de dinte și-apoi de clanța ușii și ți-era frica să tragi.

Sau când mâncai halva.

Sau când te durea burta de la corcodușe.

Sau când ai făcut pipi pe tine la grădiniță. Ții minte și acum.

Sau când te-ai îndrăgostit de doamna educatoare.

Sau când mami te-a lăsat la bunici și s-a dus nu știu unde și ai plâns de mama focului. 

Sau când nu-ți amintești prea bine, dar erai tare fericit. Că ai tăi erau doi unul într-unul, se înțelegeau și se susțineau. Ți-erau stâlpi și brațe și vă jucați uneori toți împreună. Îți plăcea mult de mama și de tata și treaba aia se numea iubire. 

Iubeai să ai și să fiți acasă.

Sau când te-ai născut. 

Tu realizezi acum? Realizezi tot ce ai? 

Respiră. Pentru tot. 

Pentru tot.
Ce ai.

Credit foto: unsplash.com