Eu cred că-n prima armată care-a plecat la război erau doar… mame

Mame născând în dureri. Mame cu cicatrici o palmă mai jos de ombilic, prin care, cândva, stătuse legat puiul de om printr-un cordon palpitând a viață.

Mame care au plâns, scâncit, urlat, mușcat din cearșaf.
Mame care se înrolau pentru prima oară la un război numit a naște. Dar ele nu nășteau cu arme, erau atât de nepregătite. N-aveau nimic, nu știau ce le așteaptă, cum viața se va întoarce pe de-a-ndoaselea, uite așa, cu un țipăt de prunc și un clipit de gene.

Un tic-tac de inimă mai mică decât un pumn strâns.

Mame care au rămas în acest război. Război cu ele însele, unde zi de zi era altă bătălie. Unele lupte le câștigau, pe altele le pierdeau. Învățau să fie mame. Se strângeau in inima lor de mâhnite, râdeau, se minunau.

Nu știu voi cum sunteți, dar mie mi-a fost greu tare până când omulețul a împlinit vârsta de un an. Uneori, mă uit în urmă și-mi amintesc și înghit in sec. Alteori râd stupid, dar nu de mine, ci de soartă. Cum am dus-o la capăt? Cum de am reușit? Atâtea nopți cărora le-am scăpat numărul făr’de somn, atâtea sentimente de neputințe toate zbătându-se pe 3/3 metri pătrați, într-o cameră în care m-am născut din nou, cu tine, copile.

Nu știu. Și poate mă veți judeca. Căci vorbesc de tot acest timp ca despre un război. Dar eu așa îl simt. Azi, acum, când copilașul stă pe culmile împlinirii vârstei de doi ani.

A fost războiul meu. Lupta mea. Bătălia cea mai grea prin care am trecut. Durerea în toate formele ei. Căci, orice-mi veți zice, nimic nu te stoarce mai tare de trăire, ca un copil atunci când e bolnav sau atunci când e supărat sau atunci când pur și simplu plânge și doar tu-l poți tine în brațe, doar tu îl poți plimba ore neîntrerupte în mâini, doar tu.

Și îi mai spun luptă, știți de ce?
Pentru că, pentru nimic in viață, nu te bucuri așa: mâncând pământul, cu pieptul explodat de emoții, cu pielea de pe tine tremurând la orișice întâmplare ce-o trăiește el, născut din tine.

Și da, e o luptă cu de toate. Și cu grele și cu bune și cu frumoase și cu cele mai neînchipuite extreme. Azi urci, mâine cobori, azi plângi, mâine râzi de cea care-ai fost ieri.

Un război, care asemenea celor reale, te schimbă. Te transformă trup și simțire. Te vinde pe de-a-ntregul. Ești alt om.

Un război care te învață
Ceva ce n-ai fi învățat nicicând:
Să fii mamă, să fii goală-n fața lumii
De tot ce-ai fost, de tot ce ai avut, de tot ce ai
simțit,
trăit,
iubit
Pană-n ziua-n care-ți vei iubi copilul
Ca un erou
Mamă, tu –
Ca un erou.

În fond, amintește-ți, e-un altfel de război.
Și doar tu-l porti și știi cel mai bine dintre toți.
Mamă, ești erou!

Credit foto: unsplash.com