Draga mea prietenă, nu te-am uitat. Doar… cresc o viață.

Știu că ți-am zis că te voi suna. Și mai știu că ți-am zis că imediat, apoi în cinci minute. Apoi acele cinci minute s-au făcut mâine, iar mâine s-a făcut la sfârșit de săptămână.

Și nu te-am mai sunat.
Nici nu am mai scris.
Și nu am mai răspuns nici la mesajul acela.
Și nici nu am revenit.
Și nici nu am mai fost acolo.

Să râd cu tine. Să plângi cu mine.
Să bem un pahar de vin.
Să mâncăm ciocolata aia toată amândouă.
Să plângem ca fraierele la un film banal.
S-a întâmplat ceva cu mine între timp, draga mea prietenă.
Am născut o viață.
Și-o cresc.

Nu aș vrea să îți vorbesc tot despre ea, căci știu că asta fac mereu acum când ne-auzim. Ce să fac, tot despre el îți povestesc.

Draga mea prietenă, mi-e dor să vorbesc cu tine ore în șir.
Mi-e dor să te ascult.
Mi-e dor să râdem pănă-n noapte separate, dar fiecare la capătul firului ce ne leagă.

Draga mea prietenă, mi-e greu. Si mi-e netimp.
Da, am inventat cuvântul acesta de când sunt mamă.
Mi-e netimp, draga mea! Și mi-e dor de tine de mor! Scriu acestea ca să nu uit, ca să nu crezi, mai ales, că te-am uitat.

Oh, cât timp a trecut peste noi și mai ales peste mine.
Să știi că te invidiez uneori, dar mi-e rușine să ți-o spun. Apoi mă uit la fărâma mea de om și mă simt vinovată și e groaznic sentimentul.

Draga mea prietenă, ia-mă într-o seară cu tine.
În oraș.
La un dans.
Ține-mă în palma ta.
Ridică-ți palma în sus și când o să te învârți pe melodia aceea pe care dansam noi, amândouă, odată, aruncă-mă deasupra ta.
Dă-mi drumul și mie puțin. Să mai simt cum e libertatea.
Sunt liberă și acum, nu mă înțelege greșit.
Doar că… doar că e altfel.

Draga mea prietenă, promit că te voi suna.
Poate că o să o fac peste vreo douăzeci de ani, dar o să o fac. Nu râde.
Nici măcar nu știu cum să îți zic și ce să îți zic.

Draga mea prietenă, de ce nu ești și tu mamă? Ne-am fi plâns amândouă una în inima celeilalte.

M-ai fi înțeles.
Și eu te-aș fi înțeles.
Și ne-am fi crescut oamenii mici împreună.

Draga mea prietenă, o să te sun.
Și în ziua aceea, serios, tu o să zici:
|Alo?
Eu sunt.
Chiar tu? o să mă întrebi.
Da, eu.
Și iar nu poți vorbi?
Azi pot.|

Și atunci o să îți zic mai multe.
Și despre cum a fost.
Și despre cum nu m-am mai simțit eu.
Și despre cum chiar m-a schimbat.
Și despre cum am iubit de am zis că îmi iese inima din piept.
Și despre toate. Despre multe altele.
Iar tu, tu atunci poate-mi vei zice:

|Ce bine că te am! Ce bine. E rândul meu acum. Aștept un bebe.|

Draga mea prietenă. Nu te-am uitat. Cresc doar… o viață.

Cu iubire,
prietena ta genială

Credit foto: unsplash.com