De ce să faci un copil?

Păi, ce să zic. Pentru iubire. Nu e de ajuns?
Atunci pentru frumos.
Pentru vise.
Și visuri.
Și pentru a zecea minune a lumii.
Și pentru clipe.
Care o să dea în ani.
Care o să dea în și mai mulți, mulți, mulți.

Care o să înlocuiască dorurile
Și durerile
Și amarul
Și greul

Care o să schimbe tot.
Asculta-mă bine. Tot.

De ce să faci un copil?
Pentru că nimeni nu te va striga așa ca el.
Nimeni nu va fi atât de sincer față de tine.
Nimeni nu te va pune atât de sus, atât de sus.
O fărâmă de om îți va aduce mai mult decât ți-au adus toți anii laolaltă până acum.
Știu că încă nu mă crezi.

Nu va fi totul bine.
Dar va fi așa și așa.
Cu bune,
Rele,
Grele,
Usoare,
Ascultă-mă bine.
Copilul tău îți va scoate inima din tine, o s-o pună pandantiv la un lanț și ți-o va atârna la gât. O să doară tare, dar o să merite prea mult.

De ce să faci un copil?
Ca să mergi puțin mai dincolo de tine.
Ca să rupi din tine și să lași tot în tine.
Ca să te crești.
Ca să nu te uiți.
Ca să fii pe viață a cuiva.