Dacă nu colorezi în contur…

Nu are nimic.
Îți promit.
Mama te iubește.

Și chiar poți.
Tu poți tot, să știi.
Nu are nimic dacă nu poți colora-n contur,
Nu are nimic dacă încă nu îți poți da geaca jos singur
Și nu are nimic dacă nu ții bine furculița-n mâna
Și creionul.

Te-am văzut azi –
Erai atât de supărat
Și mi-ai spus că tu nu mai vrei,
Că tu nu mai vrei să colorezi
Mi-ai zis să fac eu, pentru că eu fac în contur și tu nu faci
Și că nu-i frumos cum faci tu.
Dar eu te-am întrebat cine ți-a spus asta
Și inima mi s-a făcut mai mică.

Și ți-am spus că ai cel mai frumos desen din lume
Și că ești perfect pentru mine așa cum colorezi tu,
Așa cum pictezi și modelezi.
Așa cum mănânci tu dând pe jos și punandu-ti în cap.
Chiar ești perfect.

Dacă nu colorezi în contur
Chiar nu se întâmplă nimic.
O să te iubesc la fel de mult, să știi
Ba mai mult decât atât, pentru că o să mă uimească
Până-n celule și-n pântec dorința ta de perfecțiune
Crezând că ești defect de colorezi și depășești,

Așa că voi lua creionul ăsta colorat în mână și o să colorez cu el pe toată foaia,
Pe toți pereții,
Pe lume și pe soare și pe lună
Și apoi o să te iau pe tine de cealaltă mână mică a ta
Și o să-ți spun atât:
Conturul tău e aici.

O să-ti pun mâna peste pieptul meu în stânga:
Conturul tău e aici.

Și tu o să știi atunci
Că-n inima mamei tale
Poți colora
Și trăi
Fără contur.

Credit foto: pexels.com