COPIL

un te iubesc spus fără motiv
o încolăcire de-ale tale picioare în miez de zi
zile care trec greu și ani care trec ușor.

Contradicția de a crește odată
Să te lase-n pace
Și de a rămâne la fel ca-n prima zi,
Ca nevoie numai de tine și doar de tine să aibă.

o lume
un deget mic de la o mână
o cerere de mângâiere.

un împrumut al vieții
de încercare, de răbdare,
de prea mult și prea puțin –
de toate inversate
și nelalocul lor.

Un pui de om după care vei plânge ca nebuna
Vei franjura amintiri în poarta bătrâneții
Și-ai mai da înc-o noapte să-l mai auzi
Râzând,
Jucând,
Lăsând din el prin colțurile casei.

și-n pustiul tău, acolo-ți,
vei strânge-n noapte,
în zi,
din tinerețe și din moarte
tot ce ai creat mai bun și peste viață
și peste boli
și peste aer
ceva ce te-a ținut
în prag de socoteli:

Să-ți amintești încă o dată
Că tu ai născut ceva frumos
Ce se numea

Copil.

Credit foto: stocksnap.io