Cei care adorm împreună

Cei care adorm împreună
Sunt puțin mai norocoși decât soarele,
Pentru că, în ciuda lui, se încălzesc unul pe celălalt.

Cei care adorm împreună
Sunt puțin mai norocoși decât
cerul,
Pentru că, în ciuda lui, ei se privesc ochi în ochi
Și asta-i toată frumusețea lumii.

Cei care adorm împreună
Sunt o mamă și un copil
Care și-au spus povestea lumii
Și apoi secretele –
Ca să-și stingă cuvintele pe rând unul în vocea celuilalt.

Cei care adorm împreună
Cred că se iubesc puțin mai mult decât restul lumii,
Pentru că sunt mai aproape,
Mai cu sufletul suspendat de un timp
Care s-a oprit în două.

Pe o parte stă mama gârbovită și ostenită –
Pe cealaltă margine un căpșor răzleț se agită până intră-n somn;

Cei care adorm împreună
Nu pot fi furați decât împreună.

Cei care adorm împreună
Cred că-și cunosc nu doar marginea de pat,
Ci și locul unde le bate inima mai tare
Acolo pe partea stângă ei se-ntâlnesc.

Cel mic își lasă părul să alunece,
Iar mama adoarme
dusă de noapte,
dusă de respirațiile lui,
dusă de tot ce a fost greu de-a lungul zilei:
Ca dimineața-n zori s-o ia de la capăt.

Cei care adorm împreună
Strălucesc mai mult în noapte –
Se vede prin fereastra lor

Cum scânteiază-n îmbrățișare, în trupșor ghemuit în trupul din care a ieșit.