Ceea ce-un piept de mamă datorează unui copil

Și am stat lângă tine cu același coc timp de multe zile
Și am îngenuncheat
Și m-am închis undeva singură
Apoi din același loc am ieșit să te strâng în brațe –

Și am prins lângă tine după-amiezi frumoase
Și nopți prea lungi
Și minute care păreau ore
Și ore care aș fi vrut să nu se mai termine –

Pe pieptul meu ai deschis drumuri
Ți-ai făcut loc în fiecare groapă
Ai îmbrăcat-o, ai umplut-o
Cred că m-ai construit cumva de la zero –
Acolo stând doar pe pieptul meu.

Și-am incercat când tu stăteai cu urechea pe inima mea
Să-mi țin respirația
Și atunci ți-o țineai și tu
Și când în mine se accelera o lume multă de griji
Tu țineai pasul cu ea cu inima ta cochilie
Unde păstrai bine de tot ce eu nu mai aveam răbdare:

Spune-mi, pe pieptul meu de mamă, găsit-ai tu răspunsuri?
Spune-mi, făcut-am bine sau poate, rău?
Că te-am ținut zi-n noapte,
Lună-n soare
Așa?

Pe-un piept dezgolit,
Pe-un sân lăptos,
Pe-o piele franjuri,
Pe-un tricou de bumbac ce mereu păstra
Mirosul tău
De la primul țipăt
Până acum
Acum, când încă ești pe mine?

Ilustrație: Reinholz Nik