Azi am plâns în brațele tale

Am plâns în brațele tale
Și mi-am lăsat acolo
Toate
Neputerile,
Strigătele,
Rănile deschise.

Azi am plâns în brațele tale, copile,
Și am știut că acolo-ncepe
Confesiunea a tot ce n-aș fi putut spune nimănui,
Mântuirea pe care nimeni nu mi-ar fi dat-o,
Eliberarea pe care ființă umană nu mi-ar fi adus-o.

Am plâns în brațele tale,
Căci am simțit că tu-mi ești
Stâlp –
Că tu mă prinzi,
Că tu ma ștergi de lacrimi și de rău,
Că tu îmi dai mai mult ca orișicine –
Gratis
Și făr’de plată-n tranșe.

Am simțit că acolo
Între brațul tău stâng
Și-ntre brațul tău drept
Se naște mama ta din nou,
Copile,
Se-mbracă și-o ia de la capăt
Și vină nu își mai găsește –

Nu își mai găsește.

Și am mai știut ceva și de-aia am plâns –
Atât de tare,
Adânc
Și mult –
Că între pumnii tăi micuți și strânși
Ce încercau să-și prindă mama și s-o țină,

Găsi-voi tot ce-aveam nevoie:
Puterea de a nu cădea.