Vreau să te cresc încât atunci când vei fi mare să trăiești din plin

Și când spun din plin, dragul meu, nu mă refer să ai de toate atunci când o să fii mare. Nu mă refer deloc la bani.

Dar mi-aș dori mult de tot să te pot crește încât să ai familia ta. Soția ta, copii tăi. Să îi iubești foarte mult. Să ți-i clădești, să ți-i aperi, să ții de ei.
Să ai prieteni pentru care ți-ai da un rinichi dacă ar fi cazul.

Să fii un om bun. Să contezi pentru cineva. Să faci bine.

Mi-ar plăcea mult de tot să te cresc încât lumea să nu se uite la hainele de pe tine și la locul tău de muncă, ci la ideile tale.
Mi-ar plăcea mult de tot să te cresc încât pentru lume să nu fii trecător, să nu fii doar o stație de tren. Să nu fii nici măcar un peron. Ci mai degrabă locul din tren, de la geam, acolo unde e cald, acolo unde se vede cel mai frumos peisaj de la orizont.

Copile drag, mi-ar placea să te cresc încât să rămâi la fel de pur ca acum. Știu că nu prea e posibil lucrul acesta, că viața e viață și o să își facă de lucru cum poate ea cu tine, cu zilele tale și cu oamenii pe care ți-i aduci aproape.
O să greșești, copile. Căci e firesc. Dar nu pleca dintr-un loc fără să îndrepți ce ai spus rău, ce ai gândit nu neapărat de bine. Nu pleca pur și simplu așa. Îți spune o mamă că uneori și de cele mai multe ori toate se întorc.

O să frângi inimi. Dar lămurește situația. Spune când nu mai iubești, când nu mai dorești, când nu mai e loc pentru nimic. Nu sta lângă un om doar de dragul de a sta. Nu sta lângă el chiar dacă ai un copil cu el, dacă nu mai există nimic între voi.

O să ți se frângă inima, copile al meu. Nu aștepta după răspunsuri care nu vin. Și dă-ți voie să suferi. În același timp, dă-ți voie să mergi mai departe. E firesc așa și în fond, e sănătos așa.

Mi-ar plăcea să te cresc încât să nu judeci oameni. Să nu îi iei în derâdere. Dacă însă se va întâmpla asta, te rog gândește-te de unde vine. Ce nu îți place la tine și ce poți face încât să ajungi să fii mai bine și mai bun.

Mi-ar plăcea să te cresc încât să îmi mai dai un telefon din când în când. Dacă nu se va întâmpla asta, mi-ar placea măcar sa știu că inima ta mă sună din când în când, chiar dacă tu nu găsești timp în viața ta.
Mi-ar plăcea să te cresc încât să nu îți las prea multe din durerile mele, din slăbiciunile mele, din cele care nu au ce să caute la tine. Dar daca totuși îți las ceva, vino oricând să vorbim. Poate bătrânețea mă va face să știu ce să îți spun, să îți explic, să îmi cer iertare, să te fac să înțelegi.

Mi-ar plăcea să te cresc încât oricui te-ar întreba de mine și de tatăl tău, să îi spui
Frumos
Cu drag
Profund
Din inimă
Erau buni părinții mei. M-au crescut bun și frumos. Și m-am simțit iubit.
Și m-au făcut în fiecare zi om mare. Și m-au crescut încât azi sa mă bucur de viață… din plin.

Și nu uita, copile drag, sunt unele clipe în viață, sunt unele întâmplări în viață și sunt unii oameni în viață…
Care merită tot.
Și unii și altele… care nu merită nimic.
Sper să te bucuri de viață din plin alături de aceia care merită tot.

Credit foto: pexels.com