Vreau să adormi mai repede, dar mă simt vinovată după ce adormi

Dormi odată. I-am spus.
Și au fost nopțile acelea în care m-am gândit doar la mine. Doar la mine. În care voiam să doarmă mai repede, de parcă aș fi putut schimba lumea sau ceva în câteva clipe. Dar clipele păreau ore și orele păreau ani și mi-a fost ciudă. Mi-a fost ciudă pe propriul meu copil.

Ca și cum el ar fi vrut să îmi fure timp. Sau da, poate că voia să-mi fure timp, dar era dreptul lui, era timpul lui, timpul lui cu mama, nevoia lui de iubire prinsă în câteva ore.

Și eu nu l-am văzut.
Nu l-am privit.
Nu l-am auzit.
Eu doar m-am grăbit.

De parcă ar fi fost altfel.
Și după, după nu a fost liniștea pe care o voiam. Nu. A fost o liniște care mă durea, care mă snopea, care-mi rupea mijocul în două.
Vinovăția.

E liniște acum, poți să faci ce vrei. Gata, ia-ți timpul înapoi.
Dar eu nu mai voiam. Ceva se oprise în mine și atunci mi-am dat seama că nu eram bine. Inima mea nu era bine.
Îl grăbisem.
Îmi dorisem să tacă.
Și voiam toate atunci, de parcă nu era doar un copil, de parcă nu era totul natural și cu drag la el.

Voia doar să mă mai prindă puțin trează.
Voia doar să îl mai țin în brațe.
Voia să mai stea lângă mine.
Voia să ii mai citesc.

Încă puțin.
Acest laitmotiv care te scoate din minți, dar apoi te doare inima de mamă când nu-l mai auzi.

Și rămân lângă tine.
Rămân lângă tine cu vinovăția mea și mai că-mi vine aproape să te trezesc.
Aproape să te privesc,
Să te ascult,
Să te iau în brațe.

Încă puțin.
Atât voiai
Eu voiam să dormi odată
Acum tu dormi și eu nu mai pot dormi.

Vinovăția e o insomnie ce doare groaznic.

Iarta-mă, copile, îți soptesc în gând și încă o dată mă gândesc că nu știu de ce nu fac bine de la început.
Să încetez odată cu graba asta, că doar eu pierd.
Eu pierd minune de copil.
Eu pierd timp cu o minune de copil.

Și eu nu vreau să mai adorm așa. Nu vreau să-mi mai fie greu să adorm așa.
Nu vreau să mă mai las în pernă și să mă întreb dacă mă mai iubești în noaptea asta.
Vreau să adorm știind sigur că mă iubești.

Nu vreau să-ți mai spun neîncetat că te iubesc și tu să ai ochii închiși.
Și nu mai vreau să simt vina asta.
Și nici să te strâng așa la piept și tu să nu fii treaz încât să simți cu toată ființa ta iubirea mea.

Credit foto: unsplash.com