Vei simți la un moment dat asta în viața ta de părinte

Când tu dormi pe marginea patului ca el să aibă loc.
Când ziua e prea scurtă și munca e prea lungă.
Când el crește și tu parcă nu îi mai poți număra zulufii, genele, pașii, cuvintele.
Când copilul ăsta al tău, care ți-e soare și lună, care ți-e mângâiere și nebunie, crește.

Când nu mai ești tu universul de acasă, pentru că lumea lui începe să se întindă în lung și în lat.
Când nu te mai strigă doar pe tine.
Când ție încă îți vine să îl strigi puiule, bebe, dar el vrea să îi spui pe nume.
Când timpul nu se mai oprește.

Când îți dai seama că pe zi ce trece, ai un băiețel, ai o fetiță cu visuri, cu dorințe, cu emoții care au crescut și ele dincolo de ei.
Când parca te înspăimânți, dar ești și fericită.
Te înspăimânți, pentru că nu știi ce va fi, nu știi cum va fi, ce o să îi aducă viața și pentru că nu mai stă în mâinile tale să cârmuiești un destin, chiar dacă e al ființei care a ieșit din tine.
Ești fericită, pentru că ați ajuns până aici și știi că zi de zi tu l-ai ținut de mânuțe și hopa sus, l-ai urcat treaptă cu treaptă scara vieții. Uneori a fost ușor, alteori n-a mers, uneori s-a așezat în fund și a plâns, alteori te-ai așezat și tu lângă el și ai plâns.

Și acum, când îl vezi cum îți vorbește, când îl auzi cum ți se destăinuie, parca nu îți vine să crezi că minunea asta poate fi copilul tău. Dar apoi îți zici în gând: ce fraieră sunt.
Dar normal că e copilul meu și zâmbești ciudat la tine însăți.
Îți vine parcă să te îmbrățișezi, îți vine parcă sa îți faci, dragă mamă, tot ce nu ți-ai făcut în anii ăștia la rând în care te-ai simțit
incapabilă
cea mai rea mamă
vulnerabilă
Sau în care, uneori, nu ai mai simțit nimic
Pentru că uitasei cum se simt multe lucruri.

Dar o să vină momentul ăsta, îți promit.
În care pur și simplu o să fii fericită și atât că ai un copil, că ai trecut prin atâtea alături de el și că azi ești aici.
Așa că, ascultă-mă bine.
Vei simți la un moment dat în viața ta de părinte că ești
suficient
bun
În stare
Puternic

Până și atunci o să îți fie frică să le zici cu voce tare, dar, te rog, dă-ți voie măcar să le simți.

Credit foto: Delia Șimon Fotografie