Tu să nu cazi de lângă mine

Ție ochii tăi ți-au stat în sufletul meu.
De acolo au ieșit să vadă lumea,
Au văzut frumos și urât
Și încă vor mai vedea
Bun și rău.

Ție mâna ta ți-a stat pe inima mea.
Acolo ai așezat-o ca să te simți în siguranță.
Să nu-ți mai fie frică –
Să poți să adormi.
Să ștergi lacrimi și mâhniri din tine.

Ție gândul tău ți-a stat peste gura mea:
Te iubesc, mama.
Și eu te iubesc, copile.

Ție viața ta ți-a stat peste viața mea
Au mers paralel apoi s-au intersectat
Într-o zi de novembrie,
Pe 15.

Ție lumea asta nu ți-a stat în loc,
Dar mie da.
Atunci când ai venit pe lume –
Erai cât o sticlă de doi litri.
Mi-era nu știu cum.
Credeam că o să te
spargi

Dar ai rămas.

Ție destinul acest’ ar trebui să știe ceva acum de la mine:
Să aibă grijă cum se arcuiește
Și cum se îndreaptă
Și pe unde te duce.

Orice ar face, să-ți stea toate
Orânduite,
Întregite,
Perfecte.

Ca pe ultimele pietre
Eu să stau și să știu că
Oriunde tu ai sta
Suntem pe-același scaun

O mamă cu mâna căuș ținându-i capul
și trupul mic
picioarele
În brațele ei,
Încât pe același scaun ei amândoi
Să-ncapă.
Să stea.

De-acolo să nu cadă.

Foto: Obed Esquivel – unsplash.com